Anna



Sabía que Carlos, igual que Salva hacía unos años atrás, estaba enamorado de ella, y disfrutaba de sus cumplidos, de su atención y devoción, y de los besos que les dejaba dárselos, de los juegos con almohadas y de algún polvo que la hacían sentirse mujer. En resumidas cuentas, la trataban como a una princesa y la follaban como a una reina.

Pero no estaba enamorada de ellos, no tenía la ilusión de ir caminando por la calle a su lado, de enviarles fotos de ellos a sus amigas, los mantenía a su lado porque le subía el ánimo, y ellos ya sabían en lo que se habían metido.

Pero esta noche Carlos estaba harto de ella, de sus altibajos, de sus inseguridades, de sus “tira y afloja”, y mira la tele callado, con una cerveza en la mano y sin prestarle mucha atención a ella.

A veces lo hacía con intención, para provocarla, para echarle en cara que está a punto de perderlo si no hace nada, pero esta noche sabe que los ultimátums no funcionan con ella, que le cerraría la puerta antes de darle una oportunidad, así que sigue ahí, en el sofá, sin ganas de irse y tampoco de quedarse. Mirar la tele sin pensar en nada le favorecía. Qué más daba que ella estaba quieta y en su suave pijama de camiseta de tirantes y pantalones cortos que dejaban verse demasiado cosas para las miradas de un solo amigo. Con su melena suelta y las manos jugando con el gato que la mordía de vez en cuando Anna parecía ausente. 

Justo cuando la película se pone más interesante Anna empieza a hablar. ¡Maldita sea! Quiere que mire películas con subtítulos porque la señorita no mira películas si no están en Versión Original, y después se pone a hablar cuando estoy concentrado en leer esos subtítulos minúsculos.  

Carlos pulsa el botón de pausa y la mira. “Qué decías?”

“Que hoy llega Marta, la chica de AirBNB. Se quedará una semana. Sabes que le gusta el flamenco como a ti?

“Ah, vale” ¿Y a mí qué me importa? Pensando para sí mismo.

La película llega al final. Anna está dormida, y el gato está quieto al lado de Carlos que sin darse cuenta llevaba buenos minutos acariciando. Se escucha alguien en la puerta. Carlos se levanta y abre. 

“Hola, soy Marta, creo que ya nos vimos la última vez que me quedé en casa de Anna. Esta vez me quedaré sólo un par de noches”

“Sí, Anna me lo comentó. Supongo que ya sabes dónde están todas las cosas. Ella se ha quedado dormida en el sofá mirando una película. ¿Quieres que la despierte?

“No, qué va, voy a dejar las cosas en mi habitación y después voy a salir a dar una vuelta y a cenar”

“¿Y, ya has hecho amigos en Valencia?”

“Unos cuantos, gente a la que le gusta el flamenco y tal, unos pocos raritos, pero buena gente.  A Anna no le va mucho ese rollo, pero para mí es ya más que una afición”

“Sí, a Anna no le va eso. De hecho a mi me encanta y nunca se quiere venir conmigo.”

“Pues podrías venirte conmigo y quedar con estos amigos. A lo mejor incluso conoces a alguno de ellos, como eres de aquí.”

“Sí, es posible. ¿Cómo se llaman?”

“Buf, a ver, son unos cuantos, no sé, hay uno que se llama Alberto, está Rocío, Miriam, Luís, uno que se llama Pablo o Pedro, y unos cuantos más. Mira, ¿Por qué no te vienes ahora y los conoces? Sólo salimos en plan unas birras, seguro que en una hora y pico estaremos de vuelta.”

Carlos mira hacia el salón. Seguro que me lo paso mejor que aquí.

“Bueno, no estaría mal. Pero, ¿seguro que no les molestará a tus amigos?

“Qué va, si esto es algo muy informal. Además, seguro que les caes bien y todo.”

Carlos se coge la chaqueta y sale con Marta. 

Ya está, aquí no vuelvo.
...
Anna se despierta cuando ya es bien de noche. Se da cuenta de que Carlos ya no está. Coge al gato en los brazos y enciende la tele. Le habían recomendado una serie de Netflix recientemente. Ya tiene plan para este finde. Y vino.

Blank piece of paper indeed




Mi casa es su casa


Hello, dear old friend, 

M-am gandit sa iti scriu, pentru ca nu ti-am scris de mult si vroiam sa iti spun ce mai fac. Nu o sa iti spun multe despre mine, dar o sa iti spun cate ceva despre altii.

Dupa cum stii, acum cateva luni m-am mutat in noul apartament, nou nout nu e, dar arata ca nou. E colorat si primitor, destul de mare, dar intim totodata. Are 3 camere, si cum folosesc doar doua, a treia e pentru oameni in trecere pe aici. E camera cu tonuri turcoaz cu alb si galben, primitoare, luminoasa si spatioasa.

Am inceput cu couchsurfing back in the days, iar acum un alt website. Oricum, imi place chestia asta destul de tare. Intr-o singura saptamana am cunoscut 3 oameni noi nouti, diferiti si interesanti. 

Primul a fost C. E din Zaragoza si studiaza un master aici, o sa vina din cand in cand pentru ca se simte ca acasa. 3 seri de seriale la care nu ne-am prea uitat pentru ca mai mult am vorbit. A avut o prietena timp de 16 ani si s-au despartit acum un an. Nu s-a casatorit niciodata si probabil nu o sa o faca niciodata. Nici ideea de a avea copii nu il atrage. Studiaza psihologia locului de munca, ceva relationat cu resurse umane. Un om bun, i-a placut risotto-ul facut din resturi de prin frigider si m-a intrebat daca sigur nu sunt italiana. Stiai ca lumea ma intreaba des daca sunt italiana? Cica am o melodie in forma de a vorbi spaniola iar numele Ionela, cu terminatia "ela" suna destul de italian. Ma distreaza asocierea, desi o aud destul de des. Lui Sebastian i-a placut tare de C., aproape m-am simtit geloasa. Poate pisicul meu e atras mai tare de baieti decat de fete. E ok, eu il iubesc indiferent de cine e atras.

Apoi a venit A. El e fotograf, a stat putin, mi-a facut poze la apartament si la pisic. Vorbaret si plin de viata. Sebastian l-a cautat de cateva ori, dar cum A. era ocupat l-am adus in sufragerie si ne-am uitat la seriale. 

Iar azi o am pe Z. aici. E profesoara de yoga si face masaje. I-am dat supa cu galuste si i-a placut. E vegetariana, dar nu prea stricta asa ca a mancat si aripioarele de pui din supa. Are parul portocaliu si ii place energia din apartamentul meu. E mai in varsta. Un spirit liber si linistit. S-a despartit de fosta ei dragoste intensa asta vara, si acum se indragosteste de un barbat cu 10 ani mai mic decat ea. Bea mult ceai si a venit la un curs. O sa mai vina si vrea sa stea tot la mine, dupa 2 incercari in alte apartamente aici simte ca poate fi caminul ei in orasul meu. Si toate astea mi le povesteste intr-un accent dulce argentinean. 

Cand oamenii ma lasa sa am o fereastra mica la viata lor ma simt revigorata. 
Sunt mai sociabila decat credeam. 

Ramai cu bine, o sa iti mai scriu :)

Attitude


O imagine spune mai mult decat o mie de cuvinte

The end is beautiful



There must be a plan that neither of us could see
So we went along where it went, a party within a dream
And I never felt peace like that
It was safety as I'd never known
Oh, I knew nothing, I was sick
And I don't blame a thing that you did

It doesn't have to hurt anymore
No, it doesn't have to hurt anymore
Any, anymore

Got a picture of the look when I knew I'd lost you
And I know when you feel trapped you're gonna do what you have to
You see the problem was us
Tried to bend love to the picture we had in our heads
Oh, that's not nothing, but there it is
And it won't kill us breathing it in

It doesn't have to hurt anymore
No, it doesn't have to hurt anymore
It doesn't have to hurt anymore
No, it doesn't have to hurt anymore
Any, anymore

I was taped up to fight, I had my speech ready
Then like only you can, you stole the air out from me
You said, "However you go, I'll be cheering you on
In the end, what's the difference how it all went wrong?"
Hey, that's something
The truth is what you believe it is

It doesn't have to hurt anymore
No, it doesn't have to hurt anymore
It doesn't have to hurt anymore
No, it doesn't have to hurt anymore

Anymore

Crossed borders


Nu stiu cat de frica ti-a fost tie vreodata sa nu fii ca "cutare"

Poate fi datorita educatiei pe care am primit-o, imi e destul de familiara fraza
Poate fi datorita religiei in care am crescut, nu am nici cea mai mica indoiala
Poate fi datorita sistemului  de valori ce mi l-am adoptat si adaptat

Poate ar trebui sa inlocuiesc cuvantul "poate" cu "cu siguranta"

Imi plac citatele, tie?

Zice unul pe care l-am gasit de mult, ca daca ar fi sa ne uitam inapoi la viata noastra vom gasi o serie de incongruente. Nu erau exact cuvintele astea, dar asta era ideea.

O gramada de incongruente...

Spuneam odata ca schimbarea e de cele mai multe ori treptata, si ca poate surprinde doar pe cei care nu te cunosc de aproape, care vad cum nu ne schimbam, ci ne transformam, cauza si efect, butterfly effect, spider web movements.

Da, sunt cine si cum m-am ferit sa fiu, si nu ma deranjeaza.
Poate m-am ratat, cum zicea D. in urma cu cativa ani.

Mai am cateva lucruri despre care as zice: "never ever", dar never nu e aproape niciodata never.

Cine si cum vreau sa fiu in continuare nu mai prea are multe definitii, nici limite.
Cred ca pana la urma nici macar nu ne gasim, ci ne adaptam, inventam, modelam.

Asta e forma cae mai ampla de libertate pe care o cunosc,
pana acum.

La cat de directa si extrovertida si transparenta zic ca sunt ar trebui sa fie mai clar postul asta...
Ei bine, am si eu lumea mea interioara. Ceea ce era de zis, s-a zis, iar ceea ce nu e de zis nu s-a zis.

La lectura más bonita del mundo


Imi placeau blogurile cand autorii nu scriau pentru a fi cititi, pentru a aparea in motoare de cautare; cand blogul era un loc de rasuflat, un popas, un loc in care te identificai - sau nu - dar invatai ceva simplu: cum sunt alti oameni si ce trairi ii determina sa se exprime in vreun fel. Cand fara o dorinta de a deveni faimos sau un scriitor iscusit, insira fiecare, asemeni unui artist in devenire, ceea ce era important oarecum pentru el sau ea un marti, sau o duminica seara, un fragment intim si sincer al unei trairi autentice. Autorii nu erau autori, erau prieteni fara introducere, oameni care iti dau acces direct la ceea ce poate nici cel mai bun prieten nu iti ofera decat la betie, sau dupa un oftat adanc. 

De ce scriu? Pentru ca asa imi vine, si evident cateodata nu imi vine. 

E bine ca cine si-a lasat blogul undeva prafuit, desi nu mai scrie, macar nu l-a inchis. Si asa rasfoiesc cu grija, fara a face dezordine, episoade din trairile si gandirile cuiva pe care poate n-o sa-l/o cunosc niciodata, si totusi, incerc sa ii intelg. 

Nu scriu ca sa fiu citita, ci ca sa imi fac ordine - sau dezordine - in ganduri si trairi.

Not an angel



Dupa cate usi mai vrei sa te ascunzi? Cate bloguri mai deschizi ca sa simti ca esti sincera doar ca sa creezi inca o imagine a cuiva careia ti-ar placea sa iti semene?

Te hranesti cu aparente, fake it until you make it.
Niciodata nu ai fost onesta si transparenta, desi iti place sa crezi asta despre tine.
Iar vrei sa pari ceva, chiar acum iar vrei sa infrumusetezi imaginea ca sa te atasezi interesanta, artistica chiar, cu un gram de dramatism ieftin si fraze de pus pe facebook sau de scris pe twitter.
Nu esti cea mai rea, dar nici asa buna cum iti place sa pari.
Cum e sa fii asa cum jurai ca nu o sa fii niciodata, si mai mult, cum e sa nici nu te simti asa penibila cum credeai ca cineva ca tine ar trebui sa se simta? 
Nu mai astepta ca altuia sa-i vina mintea la cap ca si cum viata ar fi in final dreapta; de dragul tau: si mai bine ca nu e.
Acum crezi ca daca iti sapi groapa si te arunci singura in ea esti oarecum absolvita? Te pui in sac si in cenusa? Obiceiurile impamantenite ti se duc greu, vad.

Ai noroc.
La gente no se da cuenta de nada, asa cum nici tu nu-ti mai faci stres din a-ti da seama de ce e cu altii.

I'm not like you, I'm still trying to figure things out


Nu pot sa te inteleg, pentru ca functionez pe alta frecventa.

Spui ca am confundat iubirea cu altceva. 

Stiu ce inseamna multe, dar stiu ce inseamna iubire, sau am fugit de ea din egoism sau dorinta de a nu pierde timpul, de a nu cadea intr-o nostalgie perpetua? I learned how to play it safe.

Pazeste-ti inima mai mult decat orice cãci din ea ies izvoarele vietii.

Poate n-am iubit pe nimeni, doar am adaugat motive, unul peste altul, si am tras linie si am decis ca se merita sa pun verdictul: da, iubesc. Iar apoi cand am recalculat nu s-au mai adunat atatea motive si am decis sa nu mai iubesc. 

I'm not that special.


About love and.. not love


There are people that are going to love you and people that won´t be affected by you and your existence. There are people that are going to notice you and people that won't even look at you at all. And that is completely fine. It´s not their loss, and not yours either, call it chemistry if you like, or attraction, or "they don´t have what it takes" or even "I don´t have what it takes", it doesn't matter if we don't have a decisive name for it or a certain definition, it is what it is. 

But when you do find someone or get found by someone that sees you, notices you entirely, pays attention to your body, mind and soul and you feel the same way back towards that person, now tell me if that physical and chemical and psychological connection doesn't feel like something marvelous, so beautiful that we almost tend to call it "magical". 

But it´s not magical, it´s just compatible. 

Don´t feel sad over an incompatibility.

Good mood



Popas



Imi place sa citesc ce obisnuiam sa scriu. Ma face sa imi dau seama cum si in ce directie m-am schimbat, si daca imi place ce am devenit sau imi placeam mai mult cum eram inainte. 
Mai am si surprize dragi si calde, melodii si grupuri de care uitasem si le ascult acum in timp ce scriu postarea asta si imi pun un zambet pe buze. 
Stii, am crescut. Spre deosebire de altii, am fost profunda, prea profunda, mai demult, apoi mi-am dat seama incetul cu incetul ca profunditatea sperie, e intensa, inabuseste. Si am invatat sa fiu mai superficiala, mai rece, mai distanta, mai ca altii. 
Acum... as putea sa iti spun cum e mai bine? Cum se simte o persoana mai bine? Cred ca am gasit pe undeva echilibrul, si pe altundeva am gasit si maturitatea sa nu ma mai schimb pentru comoditatea altora, who matters doesn´t mind and who minds doesn´t matter, right?

Fii cu mine in momentele de schimbare si adaptare, asa o sa fim impreuna pana la urmatorul popas, cel putin.
.

Sebástian, the cat






Fragment de viata I

De-acum o sa iti spun povesti
Pentru ca sunt faine
Si adevarate
Si pentru ca nu tot timpul vreau sa vorbesc de mine

Mama-Marie e bunica din partea lui tata. O femeie inalta si slaba despre care am putine amintiri. Dar ea m-a invatat sa crosetez, si ma incuraja sa fur ata colorata de la mama sa imi fac cordeluta. O femeie cu o pofta de viata nemasurabila cand in prezenta nepoatelor ei. Pe nepoti nu i-a prea iubit pentru ca ea deja avea 3 baieti, de baieti era satula. Dar pentru nepoate sarea ca Nadia Comaneci pe covor, si ne dadea ciuperci si mamaliga pe ascuns, si ne invata sa maturam si sa bagam gunoiul sub covor daca nu gasim farasul. Si de la ea am invatat sa mananc nuci cu paine, si tot ceea ce venea din mana ei era delicios. 
Nu ne spunea povesti, nu ne invata sa fim cuminti si ascultatori, iar cand am fugit de acasa m-a ascuns la ea in camera din fata, fara sa ma certe.
Ne gadilea pe toti copiii de pe strada si toti copiii o vroiau pe ea de bunica, ce gelozie pe capul meu cand toti au inceput sa ii zica si ei "Mama Marie". 
Era pocaita si cea mai mare realizare era sa ii convingem pe ceilalti copii sa nu isi faca cruce cand trec pe langa biserica ortodoxa. Si veneau si se dadeau mari ca n-au facut-o, iar noi ne simteam implinite
si mandre pentru ca mai scapasem un suflet de iad pentru ca n-a pus trei degete impreuna imitand un semn ce nu (mai) facea rau nimanui.
Nu se strofoca* sa ma invete matematica, sau sa citesc, sau sa fiu tot mai isteata, doar ma iubea
Iar pe ea am iubit-o cel mai tare. 
Apoi s-a dus, iar eu am crescut, si iubirea a inceput sa aiba alta defintie.

*a se strofoca = a incerca ceva din rasputeri

Family love


Se traduce prin:

Struguri
Nuci
Mere
Prajitura
Gratare
Ciorba
Tocanita

Ce mai vrei? Cum sa mergi cu mana goala ca de la casa pustie.

Family love inseamna mancare, multa manacare.