O zi de marti fara 3 ceasuri rele
Si daca n-a iesit bine nu e pentru ca nu am incercat destul...
Si daca am ajuns in acelasi loc nu e pentru ca nu am incercat in alt mod...
Ascult "the script: this is love"
Mostrando entradas con la etiqueta nu stomac:suflet. Mostrar todas las entradas
that feeling
Sub cerul bleumarin, gri, negru… intre picurii de aer taios; suvitele umede ii atarna aievea pe fata, pe rochia odata alba, acum rece si murdarita de noroi… priveste spre zari si spera ca inca e bine, ca nu rochia trebuia sa ii ramana curata, ci inima. Vede incetosat, aude infundat si frigul i-a ajuns la oase.
Un sunet de aproape, altul de departe ii strapunge sentimentul de siguranta ce il dobandeste din cand in cand...
Morala ce si-a insusit-o de cand a fost copila o insoteste, o indruma. Priveste spre farul care a ghidat-o pana acum… Isi aduce aminte de cat de des l-a privit si l-a crezut; acum un timp a aflat ca era defect; de dragul amintirilor si al nostalgiei il priveste din nou, stiind ca nu ghideaza bine, nu il crede, dar il iubeste... ii e drag.
Inca putin, doar putin… si trece, si se dezimbacseste aerul, se usca pamantul.
O sa traiasca sa vada…
favorite people
Nu o spui cu voce tare, pentru ca spunand cu voce tare ar insemna sa recunosti, sa capitulezi, sa te declari infrant de temeri… infrant. Cat timp taci esti inca demn, sau cel putin asta iti repeti. Nu e vorba ca te minti, dar slabiciunea vrei sa o tii numai pentru tine… de ce sa se vada unde cazi? Toata lumea face prostii dar nu ai nevoie de spectatori la fiecare balta in care calci.
E bine. Ce? Faptul ca nu te minti sau nu te magulesti numind ¨raul¨ bine. Esti constient ca esti slab si aceasta slabiciune chiar daca tine de o viata intreaga esti convins ca e ceva temporar, ca tu vrei sa fii tare, si desi ascunsa, slabiciunea ta, e ceva ce te lupti sa depasesti… e o chestiune de timp. Cata vreme inca lupti e bine, cand ai capitulat inaintea ei de atunci incolo ti-ai pierdut ceva mai mult decat demnitatea. Nu este o infrangere mai mare ca renuntarea... cel putin in cazul asta
Depinde ce fel de renuntare… nu orice renuntare e rea, nu orice continuare e buna.
Over the Rhine - All My Favorite People
Asculta mai multe audio ambientala
Ce vrei sa fiu cand voi fi mare?¿
O femeie cinstită este cununa bărbatului ei... Cine poate găsi o femeie cinstită?
Ea este mai de preţ decât mărgăritarele... (Proverbe, Biblia)
Ea… one of a kind
Cea care cand intra iti aduce un zambet, cand pleaca ti-l ia, cat timp sta ti-l mentine...
Ea...
Cea care cand plange te sfasie, cand rade iti da speranta, iar cand vorbeste observi intelepciunea destainuindu-se-n cuvinte.
Ea...
Cea pe care atunci cand nu poate o ajuti, cand tace o intelegi, cand greseste o corectezi, cand nu stie o sfatuiesti si cand nu o intelegi o ierti... iar cand iti face bine o indragesti dincolo de puterile tale.
Ea...
Pentru care poate nu esti in stare sa dai lumea toata, dar esti in stare sa te dai pe tine.
Ea...
Pentru care descoperi taine ce nu ai vrut sa le arati nimanui vreodata... pentru care scrii, pentru care canti... pentru care gatesti... iar cand le faci vrei sa te stie ea... numai ea.
Ea...
A carei parere conteaza, a carei privire asigura... a carei ochii raspund... singura ce te cunoaste, singura care stie sa te asculte, cea care te cauta, singura de care te lasi gasit.
Ea...
La cine te gandesti cand incepe sa ninga, cu cine vrei sa alergi prin ploaie, cu cine te bucuri de soare... cine primeste prima floare de primavara de la tine.
Ea...
E numai una.
„... cãci la inceput nu a fost asa...”
Cum incep sesiunea cum am chef de filozofii :-"...
1.
“te simti singura?”
“de unde ideea asta?”
“mereu pui pe blog ceea ce te defineste, ceva cu care te identifici, si melodia aia avea ¨alone¨ in versuri”
“a, de-aia, pai, nu”
Pai nu... nu mai. Am terminat cu singuratatea. Sunt singura, dar nu ma simt singura; sunt singura, dar nu sufar de singuratate. Nu mi-am facut prieten, iubit, sau sot, sau orice alta persoana pe umarul careia sa fiu purtata. Cu ce am terminat e cu tristetea de a fi singur. Cu parerea de rau ca nu este altcineva in camera.
Am decis sa nu ma plictisesc de mine. Cat timp stiu sa imi placa sa fiu singura am siguranta, pace si liniste.
Nu caut pe nimeni. Nu intelege gresit, nu spun ca vreau sa raman asa, una e sa vrei si alta e sa cauti. De vrut, vreau, dar nu imi conditionez implinirea de asteptare. Pot sa imi umplu tot timpul ce il am fara sa fiu trista sau cuprinsa de amaraciune sau descurajata. Lumea nu e infinita, e doar suficient de mare incat sa imi umple o viata intreaga.
Aici se schimba macazul, ca sa nu mai ziceti ca vorbesc despre doua lucruri diferite in acelasi post, va spun de aici ca se schimba ideea. Nu vroiam sa pun doua posturi, asa ca am pus doua ganduri in acelasi post.
2.
Ultimul gand pe care l-am avut aseara inainte sa adorm, ultimul pe care mi-l amintesc e ca ma gandeam la trecut, la prezent si la viitor. E la moda tare: „tot ce avem e prezentul, de aceea traieste-ti viata la maxim acum”. Tot ce avem nu e prezentul. Ce avem si e al nostru e trecutul. Viitorul... nu e ceva ce vine, e incotro mergem. Prezentul nu exista, exista numai clipa imediat urmatoare. Ce e prezent? ziua de azi? Daca acum o secunda e trecut si peste o secunda e viitor... prezentul se pierde undeva la mijloc, sau poate se castiga. Dar vezi tu, nu pot sa am prezentul. Prezentul nu il am, prezentul il traiesc, si odata trait devine trecut... si abia atunci e al meu. Prezentul e clipa imediat urmatoare. Si am adormit...
absolvire nedorita
Pasesc in camera rece si simt priviri cum ma acuza. Le simt judecata, le simt ura, imi vad condamnarea. As putea sa zic si eu ceva, nu? Am la dispozitie 15 minute sa imi prezint declaratia, sa determin sa mi se ierte vina, sa mi se atenueze pedeapsa sau sa o inrautatesc. „orice cuvant va fi folosit...”.
Ma asez pe piatra rece. Pana aici a fost. Ma gandesc ca ori aici se termina tot... ori aici incepe tot. Ma intrebati daca sunt inocenta? Mai conteaza? Inocenta din punctul cui de vedere? Al meu? Al tau? Al lor? Al realitatii? Fiecare are realitatea lui, obiectivitatea si subiectivitatea lui. Da, pana si obiectivitatea e subiectiva...
Un fior imi zice ca as vrea sa lupt, dar nu am pentru ce, nu am impotriva cui. Imi strang usor picioarele la piept... cum ma declar? Vinovat. Ma uit la cei ce ma acuza: da, sunt vinovata. Ceea ce spuneti voi ca am facut e acolo... e trecut, e in memoria voastra, nu mai poate fi schimbat. Sa imi cer iertare? La ce va ajuta? Sa va spun ca imi pare rau? Cine o sa ma creada? Asa ca ia-ma. Fa-mi ce vrei. Nu am nimic, asa ca nu imi poti lua nimic. Poti sa imi spui sa iti platesc, daca nu ma am decat pe mine ce sa iti dau? Pe mine? Si eu la ce o sa iti fiu buna?
Daca am declaratia pregatita? Da. Declaratia mea e: „Nu mai am nimic de zis. Va rog, luati ce hotarare vi se va parea corecta”
Daca am emotii? Nu... nimic nu poate fi mai rau, nimic nu poate fi mai bine. Asa arata un om fara speranta, dar care nu are nimic de pierdut... nimic de castigat... pierdut ,dar nu rusinat. Acestui om nu ii mai e frica de nimic.
Acum se ridica toti in picioare. Acum se da sentinta. De acum voi fi...
Cum? Libera? De ce? Pentru ce? Cine? Chiar eu? Sigur e numele meu pe foaia aia? Eu m-am pregatit sa ma pierd, m-am obijnuit cu ideea mea... m-am impacat cu ea... dar libera? Ce sa fac cu libertatea mea? Ce sa fac cu vina mea?
Nu o vreau!!! Luati-o de la mine. Nu vreau nici sperante nici investitii. Nu vreau iertare, nu vreau absolvire. Nu accept. Ma declar: vinovata.
De ce mi-ati luat vina cand eu ma impacam asa de bine cu ea?
curaj... sa vreau
Ok, daca asta e premisa, acum o sa ii dau si explicatia.
Deci: eu cam am in mintea mea ceea ce as vrea, atat de la o pereche de pantofi cat si de la o relatie, sau mancare, sau loc de munca; dar deoarece poate nu am rabdare, sau sunt in contratimp, sau ma obosesc sa mai caut sau sa astept pentru ceea ce as vrea, sau poate mi-e prea foame... o iau pe scurtatura si imi iau o pereche de pantofi nu de nuanta pe care am vrut-o... mananc ce nu imi place neaparat foarte tare, ma casatoresc fara sa fiu indragostita... sper ca ai prins ideea.
As vrea sa am curaj sa spun ce vreau, sincer, si sa nu ma multumesc cu mai putin. Cred ca de multe ori imi lipseste curajul asta, poate din dorinta de a nu parea prea mofturoasa, poate pentru a nu ofensa, poate pentru a nu deranja prin pretentiile mele, poate... poate chiar pentru ca mi-e frica de faptul ca s-ar putea ca ceea ce eu vreau sa nu existe sau sa nu imi permit.... si atunci ma determin sa ma resemnez, cu ceva inferior a ceea ce vreau.
De multe ori mi s-a zis ca asta se intampla pentru ca idealizez prea mult, si ca s-ar putea ca asta sa imi fie condamnarea pentru nemultumire...
Te apreciez, pe tine cel incapatanat si determinat in ceea ce vrei, cel care are un tel si nu te multumesti cu mai putin. Pe cel care daca iti plac Daciile de culoare portocalie cu capota verde nu iti cumperi alta masina pana ce nu iti faci una la comanda: una portocalie si cu capota verde.
Nu e vorba de a fi maleabil, sau de a se fixa pe o idee si a fi intolerant la celelale. Cred ca o persoana care stie ce vrea si nu ii e teama sa spuna asta cu voce tare, si nu se lasa influentata de prea multe pareri, si cauta ceea ce vrea, si insista, si are rabdare si persevereaza e o persoana cu principii, cu respect fata de sine, e o persoana ce se cunoaste. Consider ca o astfel de persoana e sincera, se analizeaza si se accepta, ei nu ii e rusine cu ceea ce e, cu ceea ce simte si ceea ce gandeste... o persoana cu identitate, o identitate care precede alegerile pe care le face, si nu invers;
Nu sunt naiva: nu e o persoana perfecta, nu e o persoana care nu o sa greseasca in alegeri, nici cineva peste care n-o sa dea „ghinionul” sau care o sa fie mereu satisfacuta si implinita, s-ar putea sa fie multumita cu ceea ce vrea, sau s-ar putea sa isi dai seama ca poate ceea ce a refuzat era mai potrivit... dar consider ca o astfel de persoana e impaciuita cu sine insasi, si asta e cateodata mult prea important pentru a fi ignorat. In plus, imi place sa cred ca daca dobandeste ce vrea si acel ceva rezulta nepotrivit, are curajul sa vrea in continuare si sa munceasca, sa persevereze si sa vrea din nou.
Imi place ideea sa fiu o astfel de persoana... poate din nou idealizez:-¨ dar: vreau sa vreau ce vreau, si vrand sa vreau sa dobandesc... ce vreau, evident :D
Te apreciez, pe tine cel incapatanat si determinat in ceea ce vrei, cel care are un tel si nu te multumesti cu mai putin. Pe cel care daca iti plac Daciile de culoare portocalie cu capota verde nu iti cumperi alta masina pana ce nu iti faci una la comanda: una portocalie si cu capota verde.
Nu e vorba de a fi maleabil, sau de a se fixa pe o idee si a fi intolerant la celelale. Cred ca o persoana care stie ce vrea si nu ii e teama sa spuna asta cu voce tare, si nu se lasa influentata de prea multe pareri, si cauta ceea ce vrea, si insista, si are rabdare si persevereaza e o persoana cu principii, cu respect fata de sine, e o persoana ce se cunoaste. Consider ca o astfel de persoana e sincera, se analizeaza si se accepta, ei nu ii e rusine cu ceea ce e, cu ceea ce simte si ceea ce gandeste... o persoana cu identitate, o identitate care precede alegerile pe care le face, si nu invers;
Nu sunt naiva: nu e o persoana perfecta, nu e o persoana care nu o sa greseasca in alegeri, nici cineva peste care n-o sa dea „ghinionul” sau care o sa fie mereu satisfacuta si implinita, s-ar putea sa fie multumita cu ceea ce vrea, sau s-ar putea sa isi dai seama ca poate ceea ce a refuzat era mai potrivit... dar consider ca o astfel de persoana e impaciuita cu sine insasi, si asta e cateodata mult prea important pentru a fi ignorat. In plus, imi place sa cred ca daca dobandeste ce vrea si acel ceva rezulta nepotrivit, are curajul sa vrea in continuare si sa munceasca, sa persevereze si sa vrea din nou.
Imi place ideea sa fiu o astfel de persoana... poate din nou idealizez:-¨ dar: vreau sa vreau ce vreau, si vrand sa vreau sa dobandesc... ce vreau, evident :D
Pe de cealalta parte, cred ca uneori e greu si sa stim ce vrem, dar asta e alta poveste....
Suscribirse a:
Comentarios (Atom)
Yonne, short for Ionela
