YONNELAND

are si necunostinta frumusetea ei cu nuanta de inocenta.   

28.06.2012

Stia ca si-a lasat peter pann-ul in urma cand a invatat in sfarsit ca nu poti face nimic pentru a determina pe cineva sa te iubeasca, si ca, mai mult, daca ii marturisesti pierzi repede posibilitatile. A invatat cum cu tactica, cu indirecte, cu atentie la detalii poti afla ceea ce intrebarile directe nu afla, iar asa se salveaza pe ea insasi si de lipsa de demnitate. 

Fericirea nu doare, iar sentimentele raman mai intense cand sunt tacute. Nu pentru ca si-ar pierde calitatea prin expunere, ci pentru ca expunerea nu reuseste sa transmita adevarata lor calitate.

Am inceput sa imi pun gandurile pe o foaie (virtuala), rand pe rand, capitol pe capitol. Partea interesanta? Cand scrii pentru tine nu trebuie sa incerci sa te faci inteles, doar sa te exprimi. Poti sa te invarti de la o limba la alta, cum te simti mai comod in fiecare. Poti sa folosesti expresiile tale, referintele tale, amintirile tale pentru ca stii la ce te referi. Mai mult, citind twitter de la @TheGoogle_Facts am dat peste: persoanele care vorbesc cu ele insele sunt persoane inteligente... ce mai vrei? :P

Cica una din cele mai terapeutice practici pe care putem sa le facem si e la indemana noastra e sa ne folosim puterea imaginatiei pentru binele nostru. Adica: sa iti gasesti un loc linistit in care sa stai tu cu tine si sa te gandesti cum ar fi idealul tau de viata, un fel de: cum ai vrea sa fii peste 5-10 ani.

- Ce mai vrei de data asta?

- Timp.

***

E frumos din cale-afara cand intr-o zi, indiferent de culoarea si vremea ei, iti dai seama ca tii la cineva. Nu in plan romantic(neaparat) ci pur si simplu sentimentul ala de drag. Nu e un sentiment navalitor ci un sentiment cuminte, pur, inocent. Atunci cand stai si te uiti cum face aceleasi lucruri pe care le face dintotdeauna dar in privirea ta este acum o apropiere, o apreciere, un suras si o pace zambareata, recunoscatoare. Te intreaba ridicand o spranceana : „Ce-i?” si tu raspunzi tamp: „Nimic”; apoi cu acea incredere calduroasa ti se spune ironic si dulce: „Esti ciudat/a”, si radeti amandoi.

***

Lucrez. Si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta. Ieri am fost intrebata: „De cati bani ai mai avea nevoie ca sa ai ceea ce vrei?” „Pai.. vezi tu... ceea ce vreau eu nu se poate cumpara cu bani”. Banii sunt pentru chirie, masina, haine, mancare, sala, suvite colorate.. etc. Astea, cu un salar normal se acopera. Cele mai pretioase lucruri din viata mea n-au nimic de-a face cu banii.

Cu ce au de-a face?

Cu... timpul.

Este in Almazora(un sat) un graffiti pe care scrie: el tiempo ≠ dinero; el tiempo= Arte. (timpul≠bani; timpul=Arta). Desi viteza ne/imi defineste si caracterizeaza majoritatea mutarilor fizice sau virtuale din timpul zilei, iar viteza asta e incurajata de tehnologie si noile tendinte, totusi, „lucrurile” cele mai pretioase urmeaza aceleasi etape, aceeasi pasi, acelasi timp.

Oricate chimicale sau ingrasaminte naturale pui intr-un paman fertilizat ca sa ti se coaca mai repede castravetii, calitatea nu o sa fie ca aceea a unui castravete din gradina, pe care il lasi sa se coaca la timpul stabilit pentru el. Oricate diete pentru slabire rapida fac pana ce nu invat ca slabirea se face treptat si in timpul ei natural o sa tin diete degeaba. Oricat vrei ca noii tai prieteni sa aiba incredere in tine si sa iti spuna tainele inimilor lor pana ce nu trece acel timp determinat si de care are nevoie o relatie, aceste „mutari” sunt premature. Oricat vrei sa iubesti pe cineva, daca esti intelept, atent si realist iti dai seama ca pentru asta ai nevoie de timp. La fel... oricat vrei sa uiti, sa nu mai doara, sa nu mai simti... nu o sa se intample la o pocnitura de degete. Tehnologia nu a alterat mersul natural al lucrurilor de valoare. Parul, unghiile si copiii cresc in acelasi ritm. Soarele nu apune mai devreme si anul nu e mai scurt.

Sper sa nu se schimbe niciodata... De ce? Pentru ca doar asa, in timp, se formeaza si omul. Un om drag mie scrie la el in blog „cãci omul se naste greu”. Intelepciunea, bunatatea, smerenia, demnitatea, intelegerea, toleranta, cunostinta, sentimentele, credinciosia, blandetea, pozitivismul, curajul, speranta si credinta se tes la o viteza fara viteza, se formeaza treptat, finut si minunat. Asa imi explic cum Dumnezeu e rabdator... asa imi explic de ce rabdarea e o virtute si cum rabdarea e pace.

Asa imi explic de ce nu mai iubesc la fel pe cei cu care nu petrec timp.

Asa imi explic de ce iubesc tot mai mult pe cei care aleg sa petreaca timp cu mine.

                   

Stii care e faza? Ca intr-un fel sau altul sunt grec cu grecul si evreu cu evreul. Alteori.. sunt grec cu evreul(adica nu sunt atenta si incurc borcanele). Iar dupa o zi intreaga, abia cand lumina se stinge si laptopul se raceste ramane ideea (asta... daca nu adorm inainte): "ok... dar tu?"(adica eu)

Ma plimb de la o ideologie a unei persoane la alta... de la o atitudine la alta... si ma identific rand pe rand, sau cateodata chiar in acelasi timp cu fiecare. Pentru ca doar intrand in capul tau si facandu-mi eu ordine in ideile tale ajung sa te inteleg. Iar cand te inteleg gandesc lucrurile din punctul tau de vedere. Un fel de: „ideea asta in contact cu mintea ta da rezultatul asta:”; astfel ma simt ca toti, parte din toti... iar cand se stinge lumina ma simt ca nimeni. Si asta e placut(uneori). Alteori raman mai mult timp identificata cu aceeasi persoana si uit sa ma mai „dezidentific”

Cine sunt eu, totusi? Nu iti cer sa definesti asta... rareori imi cer si mie. Atata doar... mi-ar placea sa stii ca nu sunt doar aceea care rade si e spontana... care face nebunii in public si rade cu gura pana la urechi, care sare adeseori calul. Nu sunt nici doar purtatoarea de cuvant pentru sfaturi de care ai nevoie si pe care cel putin pentru un moment nu le gasesti in alta parte. Nu ma identifica nici cu momentele mele adolescentine in care ma compar cu altele si cu altii si as vrea sa fiu altfel. Cat despre slabiciuni si greseli... ar fi fain sa nu ma caracterizezi nici dupa ele. Religioasa? Indrazneata? Serioasa? Visatoare? Superficiala? Morala? Rebela? Da. Un pic din tot. Un ghiveci cu floare cu tot.

Singura forma de cunoastere e dragostea. Restul e o arama sunatoare... sau un chimval zanganitor.

Cat entuziasm iti poate da ceea ce crezi!

Si credinta te face fericit/a. 

Se aplica in cazul unei indragosteli(cand crezi ca esti iubit asa cum iubesti), cand aplici pentru un loc de munca si crezi ca interviul ti-a iesit de minune sau atunci cand iesi entuziasmat de la un examen.

Cand te deprimi? Cand dispare credinta. Cand intervine indoiala, dar cat timp iti tii credinta esti fericit. Daca credinta ta coincide cu realitatea e ceva relativ, pentru ca de cele mai multe ori siguranta vine abia intr-un moment final, iar momentele premergatoare dureaza mult timp. Credinta ta o sa iti determine starea pentru perioade variabile de timp.

Poti sa o definesti ca „atitudine”. Atitudinea e credinta ce o ai cu privire la tine. Daca crezi ca esti frumos/frumoasa –fara vanitate, ci cu simtiri cumpatate-, daca crezi in inteligenta ta –atat cat o ai; nu stii cat o ai? Fa-ti un test de IQ- daca crezi in capacitatea ta o sa te simti bine. Vrei sa te simti bine?

Cand credinta e invinsa de indoiala o sa schimbi de stare. Deci, atitudinea tine efectiv de credinta.

Si ce este credinta?

Credinţa este certitudinea pe care o ai cu privire la lucrurile sperate şi o convingere puternică faţă de acele lucruri pe care (încă) nu le vezi –vezi Biblie, Evrei capitolul 11, traducere: Biblia in versiune actualizata.

Credinta nu inseamna sa te imbibi de iluzii, nu inseamna sa inchizi ochii fata de realitate si evident, ci inseamna o ABSOLUTA SIGURANTA.

Daca nu ai absoluta siguranta inseamna ca nu crezi. A crede nu inseamna a spera. Credinta nu inseamna „a baga mana in foc” ci „a baga mana in apa rece”, adica sigur sigur nu te arzi.

Intrebarea ce imi ramane se rezuma la: credinta se dobandeste in urma masurarii rapoartelor de probabilitati si aplicand pentru cazul nostru ceea ce se intampla in majoritatea cazurilor? 

Sper ca nu, atunci credinta n-ar mai fi altceva decat concluzii si decizii ce decurg dupa citirea unui raport de statistica. Ar fi inferioara pana si sperantei.

Mi-a scapat o idee, cumva s-a strecurat inca de la inceputul monologului ideea ca credinta se refera la lucruri pozitive, si adevarul e ca pe planul asta am continuat. Dar e incomplet sa nu adaug ca poti crede si lucuri ce tin de negativism. Sa crezi ca esti inselat, sa crezi ca esti urat, sa crezi ca lucrurile nu vor merge niciodata bine sunt tot credinte.  Acum, alege tu ce vrei sa crezi.

Kutless -  What Faith Can Do
   
  Asculta  mai multe  audio   ambientala