arte,
Eclesiastul 3:1
- Ce mai vrei de
data asta?
***
E frumos din
cale-afara cand intr-o zi, indiferent de culoarea si vremea ei, iti dai seama
ca tii la cineva. Nu in plan romantic(neaparat) ci pur si simplu sentimentul
ala de drag. Nu e un sentiment navalitor ci un sentiment cuminte, pur, inocent. Atunci
cand stai si te uiti cum face aceleasi lucruri pe care le face dintotdeauna dar in
privirea ta este acum o apropiere, o apreciere, un suras si o pace zambareata, recunoscatoare. Te intreaba ridicand o spranceana : „Ce-i?” si tu raspunzi
tamp: „Nimic”; apoi cu acea incredere calduroasa ti se spune ironic si dulce: „Esti
ciudat/a”, si radeti amandoi.
***
Lucrez. Si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta. Ieri am fost intrebata: „De
cati bani ai mai avea nevoie ca sa ai ceea ce vrei?” „Pai.. vezi tu... ceea ce
vreau eu nu se poate cumpara cu bani”. Banii sunt pentru chirie, masina, haine,
mancare, sala, suvite colorate.. etc. Astea, cu un salar normal se acopera. Cele
mai pretioase lucruri din viata mea n-au nimic de-a face cu banii.
Cu ce au de-a
face?
Cu... timpul.
Este in
Almazora(un sat) un graffiti pe care scrie: el tiempo ≠ dinero; el tiempo= Arte. (timpul≠bani;
timpul=Arta). Desi viteza ne/imi defineste si caracterizeaza majoritatea
mutarilor fizice sau virtuale din timpul zilei, iar viteza asta e incurajata de
tehnologie si noile tendinte, totusi, „lucrurile” cele mai pretioase urmeaza
aceleasi etape, aceeasi pasi, acelasi timp.
Oricate chimicale sau
ingrasaminte naturale pui intr-un paman fertilizat ca sa ti se coaca mai repede
castravetii, calitatea nu o sa fie ca aceea a unui castravete din gradina, pe
care il lasi sa se coaca la timpul stabilit pentru el. Oricate diete pentru
slabire rapida fac pana ce nu invat ca slabirea se face treptat si in timpul ei
natural o sa tin diete degeaba. Oricat vrei ca noii tai prieteni sa aiba
incredere in tine si sa iti spuna tainele inimilor lor pana ce nu trece acel
timp determinat si de care are nevoie o relatie, aceste „mutari” sunt
premature. Oricat vrei sa iubesti pe cineva, daca esti intelept, atent si
realist iti dai seama ca pentru asta ai nevoie de timp. La fel... oricat vrei
sa uiti, sa nu mai doara, sa nu mai simti... nu o sa se intample la o pocnitura
de degete. Tehnologia nu a alterat mersul natural al lucrurilor de valoare. Parul,
unghiile si copiii cresc in acelasi ritm. Soarele nu apune mai devreme si anul
nu e mai scurt.
Sper sa nu se schimbe
niciodata... De ce? Pentru ca doar asa, in timp, se formeaza si omul. Un om drag mie scrie la el in blog „cãci omul se naste greu”. Intelepciunea, bunatatea, smerenia, demnitatea, intelegerea, toleranta, cunostinta, sentimentele, credinciosia, blandetea, pozitivismul, curajul, speranta si credinta se tes la o viteza fara viteza, se formeaza treptat, finut si minunat.
Asa imi explic de ce nu
mai iubesc la fel pe cei cu care nu petrec timp.
Asa imi explic de ce
iubesc tot mai mult pe cei care aleg sa petreaca timp cu mine.
super fain, realist si adevarat este articolul, imi place !!!! :)
ResponderEliminar