still believe :D
“Am invatat sa iubesc…si dupa ce am invatat “lectia asta” am aflat ca nu iubisem niciodata. Am mai invatat ca iubirea nu se explica... ci se simte; mai mult, orice explicatie a iubirii e doar o limitare si o subapreciere a ei.De aceea nu voi incerca sa explic ce e iubirea, voi incerca sa exprim parti sau chiar franturi din ceea ce sufletul meu simte cand iubeste.
Am crezut mult timp ca cineva o sa ma iubeasca odata pentru ca: (si urma o lista luuuuunga de pretentii pe care eu le aveam de la mine): daca eram frumoasa, daca eram culta, daca stiam cum sa ma comport in public, daca o sa fac fapte bune, daca o sa am simtul umorului, daca o sa fiu discreta, daca o sa ma imbrac frumos, daca am o poza buna in societate, daca merg la scoala, apoi la facultate, daca o sa am reactii bune la timp si ne-la timp, daca o sa fiu sexy, daca o sa am parul lung, daca...daca...daca.... Si credeam ca daca indeplinesc toate conditiile astea e imposibil sa nu fiu iubita, iar daca nu le implinesc, adica, daca nu sunt perfecta, nu ma va iubi nimeni, mai mult, vor fi indreptatiti sa nu ma iubeasca. Stiam ca parintii ma iubesc cand sunt cuminte, ca profesorii cand invat, prietenii cand sunt loiala, Biserica atunci cand sunt evlavioasa...si am ajuns sa ma condamn aspru si sa ma consider nedemna de dragostea celor din jur de fiecare data cand imi detectam o abatere de la conditiile mele. Evident, am ajuns sa cred ca eu, la randul meu, o sa pot iubi doar pe cineva care o sa indeplineasca nu rand pe rand, ci toate odata, toate pretentiile ce eu le aveam de la mine.
Cum ramane atunci cu despartirea? Poti sa iubesti si sa iti treaca? Mi se pare imposibil...dar daca asta e valabil, adica e imposibil sa treaca iubirea, atunci dupa despartire ai fi codamnat automat la singuratate neputand renunta la dragostea aia. Iar daca iubirea trece...inseamna ca valoarea absoluta ce o atribuiam dragostei nu e deloc absoluta. Dar daca ajung sa cred ca iubirea nu are valoare absoluta atunci nu o sa mai vreau sa iubesc niciodata, pentru ca o sa fiu constienta ca promisiunile, dorintele, focul acela puternic intr-o zi s-ar putea stinge, iar afirmatia: „nu pot trai fara tine” sa insemne de fapt: „pot trai fara tine chiar bine mersi, mai mult, pot trai alaturi de altcineva ceea ce odata credeam ca o sa traiesc doar alaturi de tine”. Stiind asta, sa mai am chef de dragoste?
Asta am scris in urma cu vreo 5 luni... si fara sa ma stresez prea tare am aflat totusi ca dragostea poate sa treaca, despartirea e posibila, chiar si vindecarea, pana si a crede din nou in dragoste e valabil, si iertarea, si speranta. Nu am crezut. Promit ca nu am crezut. Dar s-a intamplat... cred ca i-am gasit si o explicatie, ce are aplicabiblitate in cazul meu, in al vostru nu stiu : Dragostea nu e un sentiment ce trece de la sine, nu e un sentiment ce dispare din propria-i vointa... dar se poate stinge fiind stinsa, poate muri fiind ucisa. Ca si orice care are viata poate sa moara... cum? Nealimentad-o, sau alimentand-o nepotrivit, sau schingiuind-o, sau parasind-o, sau exterminand-o sau... depinde de creativitatea fiecaruia. Cat despre promisiuni si declaratii... nu pot zice ca au fost minciuni... in momentul acela erau adevarate... dar schimbandu-se starea de realitate promisiunile au murit odata cu dragostea. Daca poate invia? Sunt cazuri cand da, poate, in altele nu, iar in altele se „reincarneaza” in alta varianta.
Mi s-a cerut odata sa definesc dragostea, eu am cam zis asa: un sentiment, o stare, o traire, un gand, o realitate, o simtire, un fapt, o existenta, o alegere, o fericire, un rationament... si mai mult. Toate se leaga, se incolacesc, se unesc si te fericesc, pe tine si pe ceilalti. Ceea ce se spune ca „doare” in cadrul dragostei e neimplinirea ei, e moartea fericirii.
Mai intai bun textul! :)
ResponderEliminarDespre iubire... ce tema veche si generoasa; mie imi place sa cred ca de multe ori iubiri si de multe ori ne trece, uneori cand aparea lte iubire... dincolo de frivolitatea asta, cred insa ca odata se intampla sa fie pe bune, pana la sfarsit, cu tot sufletul, fara pic de noima... sa fie iubirea.
Dar atentie, iubirea e una si relatia e alta, uneori poate sa fie marea iubire, dar sa nu existe viitor, poveste, relatie si asta e dramatic.
Mi-a placut ca ai vorbit despre fericire ca despre un scop, frumos :)
multumesc :)
ResponderEliminarimi place ideea ta: dragostea e una si relatia e alta :)
eu totusi cred ca nimic nu se pierde, ci totul se transforma... si aplican asta si la dragoste... dragostea adevarata nu se termina, ci se transforma: in ura, in in respingere, etc. probabil ca in cazul tau sa transformat in indiferenta... sau poate nu era dragostea aia adevarata care nu se termina... who knows
ResponderEliminarcat despre promisiuni... in video-ul de la un alt post aveai o melodie care zicea ceva de genu: "vows are spoken to be broken... words are meaningless and forgettable"... mai bine sa taci decat sa minti nu? ;))
ser´s ema...
ResponderEliminarcat despre promisiuni... uneori le facem si chiar credem in ele de-a binelea, pana cand nu mai devin valabile... nu poti tot sa taci. dar cum ai zis si tu duminica: "cine vorbeste mult greseste mult"
Exista si despartire...si cu toate ca de multe ori este dificila...trebuie sa trecem si pe acolo...doar cu o singura avertizare....
ResponderEliminarZicea cineva asa: dozeaza-ti bine dragostea ca vine un moment in care vei avea nevoie de ea...si atunci nicidecum nu va cadea o bascula de dragoste din cer...sa iti realimenteze ceea ce ai irosit:D
nu cred ca neaparat trebuie sa trecem prin despartire, sunt multi ce nu au trecut niciodata pe acolo si ma bucur pentru ei... dar pentru cei care trec suferinta exista si e grea, ce pot sa zic pentru ei e ce mi s-a zis si mie: toate trec. in momentul ala nu am crezut, credeam ca mi se dau incurajari doar ca sa ma minta lumea sa nu mai fiu trista, dar nu m-au mintit, sau poate m-au mintit, dar m-au mintit cu atat credinta incat a devenit realitate :D
ResponderEliminar10x... si tie pentru vizita si lor pentru incurajari :)
honey toata lumea trece prin despartiri zii de zii... poate tie si mie o sa ni se para stupid, dar unii sufera cand li se rupe perechea preferata de blugi si tre' sa o lase in spate, sa uita cat de bine le statea si sa isi caute alta pereche preferata... ultimamente imi plac super mult exemplele mele :))
ResponderEliminarEu am avut o pereche de pantaloni albi care am primit-o undeva in clasa a 8-a....si acum in anu 3 de facultate a trebuit sa renunt la ei....imi erau foarteee dragi:D
ResponderEliminarsau noah...nu tre sa renunti la pantaloni....ci poti sa-i faci sa para actuali:Dchiar daca sunt rupti;)desi...numai sunt preferati...macar mai exista:D
ResponderEliminaracum cred ca ar trebui sa gasesc analogii metaforice pentru pantaloni... vechi noi, uzati, corectati, imbunatatiti...:-"
ResponderEliminarsau pot sa ma uit in continuare la one tree hill si la the big bang theory:-" :))
@ Emy... de ce ai fost nevoit sa renunti la ei? dupa 7 ani ai inceput sa cresti? au trecut de moda? si-au pierdut nuanta si au dobandit alta culoare? s-au rupt? ti i-a furat altul? au plecat ei de la tine gasind un "stapan" mai bun? nepotrivire de caractere? :)):))
ResponderEliminareu cam epuizez vreo trei perechi de pantaloni la fiecare 6 luni... si nu e metafora... ce bine ca nu imi leg inima de ei...
"pazeste-ti inima mai mult decat orice, ca din ea ies izvoarele vietii"... si asta se aplica si la pantaloni propriu-zis, si la metafora :D
iubirea....ceva frumos,sublim.dar te poate darama ca nimic altceva
ResponderEliminarIti ofera cele mai frumoase clipe
dar cand o pierzi e ca si cum ti-ai pierde viata
cea mai frumoasa traire se poate transforma intr-un cosmar din cre nu usor iesi
"Fi intelept cand te apropi de ea si nu uita ca EL da intelepciunea si e creatorul Iubiri dar EL e mai presus de Iubire ESTE DRAGOSTE"
Alege sa pretuiesti iubirea mai mult decat o virtute si pentru a ajunge la ia lupta-te cu tot ce ai mai bun si atunci vei putea gusta din adevarata ei valoare care presupune un etaj superior al Fericiri . Dar daca ai ajuns pana la stadiul acesta trebuie sa fi atent ca esti pe cel mai abrupt mal si pierzand-o nu esti departe sa cazi un ura...si aici e o alta teorie
appropo de ce spunea primul anonim ca nimic nu se pierde ci totul se transforma.....
ResponderEliminarDragostea e din Dumnezeu si nu se pierde nici nu se tranzforma....El ramane acelasi...
Iubirea in adevaratul ei inteles e foarte greu sa o pierzi deoarece cum spuneai si u Ionela iubirea trece peste incomveniente si iubeste cu tot ce are si cand cel in cauza nu merita dar din pacate exista si o mica posibilitate ca ea sa se piarda si sa se transforme ori in indiferenta ori in ura ( dar avand in vedere faptul ca vb de adevarata iubire sunt mici sanse)
Si acum vine partea interesanta . Daca e vb de un cuplu de multe ori comfundam Iubirea cu perioada de "indragosteala" in care lafel poti trece peste orce...dar indragosteala tine maxim 4 ani si asta in cele mai bune cazuri si daca in perioada asta nu se transforma in adevarata iubire sigur se transforma in indiferenta si in foarte multe cazuri ura.....
pt mai multe discuti posteaza tot aici pe blog:)) :P ;)
nu vreau sa cred ca scopul pentru care lumea isi pune titlul de anonim sau alte nume e ca sa le ghicesc identitatea, ci pentru ca e important ceea ce zic si ei vor sa ramana mai mici decat cuvintele lor... zi-mi ca am dreptate;))
ResponderEliminaravand in vedere ca deocamdata concluziile definitive nu sunt trase... aveti dreptate:) deocamdata... dar despre teoria ca maxim 4 ani poti ramane indragostit... interesanta exactitatea? sigur nu sunt 4 ani si doua saptamani si 11 zile? :))
mersi la toti de idei si pentru ca ma cititi :)
pai faza cu 4 ani am pus-o de la mine....unele carti dau maxim 2 dar eu sunt mai generos pt ca stiu ca se poat sa te trezesti la realitate abea dupa mai mult de atat...:))
ResponderEliminarapp sunt DAny:)) sper ca ti-au placut ideile mele:D te tsuc >:D<
ya decia yo q me sonaba :))
ResponderEliminar