Mostrando entradas con la etiqueta relativ. Mostrar todas las entradas

Esti sigur?

Ca sa poti spune ceva cu voce tare(adica pentru auzul/cazul/cititul) tuturor trebuie sa fii sigur pe ceea ce spui, sau cel putin sa dai impresia ca esti sigur pe ceea ce spui. Apoi mai e important si cui te adresezi, si asta implica alegerea tonului, al vocabularului si al vestimentatiei (sau al fundalului de pagina).

Domino


In liceu si facultate, sau poate chiar de mai devreme, ni se prezentau curentele literare si filozofice ca ceva linear, ce avea cauzele si efectele sale, atat economice, guvernamentale cat si artistice sau spirituale. Urmau una dupa cealalta ca intr-un lant, iar observate in ansablu oarecum pareau sa urmeze o ordine logica.

Fenomen imprecis



Fara sa vreau sa imbib subiectul de un aer mistic, cred ca orice despartire se aseamana cu starea de nefiinta. Poate sa fie vorba de un prieten ce pleaca, de un copil ce ti se muta in strainatate, de o fiica ce ti se casatoreste, de un iubit cu care de la un moment dat nu mai vorbesti sau de un bunic ce se stinge. Orice incercare de a mentine legaturile, de a promite ca lucrurile vor ramane la fel devin o ameliorare; se reduce impactul unei ruperi totale si definitive de la inceput, o transforma intr-o indepartare suavizata. 

Ups and downs and ups again

Azi am avut timp de internet, de bloguri, de mine, de scris, de citit si de vazut. Asa da. Asa mai vii de acasa.

Am inceput sa imi pun gandurile pe o foaie (virtuala), rand pe rand, capitol pe capitol. Partea interesanta? Cand scrii pentru tine nu trebuie sa incerci sa te faci inteles, doar sa te exprimi. Poti sa te invarti de la o limba la alta, cum te simti mai comod in fiecare. Poti sa folosesti expresiile tale, referintele tale, amintirile tale pentru ca stii la ce te referi. Mai mult, citind twitter de la @TheGoogle_Facts am dat peste: persoanele care vorbesc cu ele insele sunt persoane inteligente... ce mai vrei? :P

Las Confesiones de una Viuda Negra


↑↑↑Español↑↑↑ //// ↓↓↓ Românã↓↓↓


Español:

Me lo merezco. Que se olviden de mí. Que se encuentren novias y que sean felices y que les caiga mal a ellas y que no quieran invitarme a sus bodas. 

Porque les he enseñado mis encantos y no les he dejado entrar en mi corazón, porque me mantenía alejada y los llamaba solo cuando me sentía sola y fea y necesitaba un abrazo; porque después de ese abrazo los alejaba otra vez.

coldness


    Cu degete reci ia hartia in mana… e asa de... alba. Alta data si-ar fi putut insirui aici gandurile, invataturile, intrebarile, destainuirile… acum ii e straina. Priveste foaia din fata ca pe o prietena veche cu care pare sa nu mai aiba prea multe lucruri in comun. 

    Ca sa scrii trebuie sa spui ceva, nu?

    Cumva printre zile, seri si nopti a pierdut o licarire, un vis, un fior... l-a pierdut s-au s-a scapat de el... inca nu-si da seama.

    Ce se intampla cand pare ca nu mai ai nimic de spus? Atunci cand iti lasi zilele sa se scurga una dupa cealalta, cand nu astepti nimic de la ele si nu le dai nimic in schimb?

    Traiesti intr-adevar fara griji, fara bucurii prea coplesitoare, fara suparari prea adanci. Nu plangi, nu doare; iar rasul, buna dispozitie, ti-s dobandite de numeroasele glume facute asa de des... si asa de lesne.

     Cat timp poti sta in stand-by?

    Ii sunteti dragi, voi cei ce suferiti, voi ce luptati si credeti in succes, voi ce cautati si credeti ca veti gasi. 

     Sa fie vorba de un om invins? Sau de un om ce a renuntat? Sau de un om ce se odihneste? Sau de un om liber?

in words...


Vrem … nu vrem… viata ne-o construim din cuvinte…  

Asa ne convingem, asa credem, asa ne indragostim, asa alegem, asa ne enervam, asa ne disperam, asa ne linistim, asa...Ascultand cuvinte, repetandu-le in mintea noastra si repetandu-le prieteni(e)lor. Si nu doar un baiat mi-a zis ca ceea ce l-a legat de o fata nu a fost rochia in care era  imbracata, ci cum vorbea cu mama lui, cum stia sa il asculte si cum sa ii raspunda…
Un cuvant… doar unul si fata ti se insenineaza sau se intristeaza.
Dar sa fie cuvintele ceea ce ne altereaza asa de tare, sau realitatea ce o reprezinta?
… In cazul asta un cuvant nerostit e o realitate nereprezentata, iar o realitate nereprezentata poate duce la multe concluzii gresite… 
Cea mai mare greseala cand vorbim despre cuvinte se considera a fi minciuna, dar sunt de parere ca nerostirea cuvintelor are de multe ori acelasi efect. 

 O fi pentru resposabilitatile ce le aduce fiecare cuvant rostit cu voce tare? asta s-ar putea sa inteleg, desi tot nu sunt de acord, pentru ca odata ce stiu ca acele cuvinte ar reprezenta realitatea ce poate fi mai onest decat sa iti iei responsabilitatea de a fi sincer si responsabil cu adevarul:-" ? Sau poate fi vorba si de momentul potrivit... in cazul asta... momentele se pot construi :D need some help here... 

 Acum serios... prea multa lume pierde prea mult pentru ca vorbeste prea putin... 
Un cuvânt spus la timpul potrivit este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint.(proverbe)
 

„Si nu-nteleg de ce nu-mi acorzi credit nici macar cat unui caine

Care te iubeste chiar daca nu-ti vorbeste”
     -->> cainele nu are capacitatea, dar face tot ce poate cu posibilitatile lui...

good guys, bad guys


Personajul negativ se transforma in pozitiv cand apare unul si mai negativ?

Cam asa e legea relativitatii. Se poate explica si altfel. De data asta ma rezum la explicatia asta.

Imi place Legea. Bine, nu legile astea de doi lei care te incurca, ci cea clara: alb pe negru: daca furi e rau, daca omori e rau. Dar pana si aici sa fi ajuns relativitatea? In gen Robin Hood: daca furi de la bogati si dai la saraci nu mai e chiar asa de rau; si daca omori pe altul si mai rau decat tine parca e bine… :-“

Imi dau seama ca poate sunt extremista… dar la cat de des ma schimb dintr-o extrema in alta… mai mult timp petrec pe drumul dintre extreme… doar (10+0):2=5, nu? Si 5 inseamna echilibrat, inseamna neutru, inseamna… da de unde :-j

Inca stiu care e diferenta intre bine si rau, si cu toata legea relativitatii bunul tot bun ramane si raul tot rau ramane. Atata doar ca parca bunul nu pre il gasim pe niciunde si ne conformam cu un rau nu chiar foarte rau. Vorba aia: ii bine si asa rau cum ii :))

get rich or... whatever


E senzatia aia… ca si cum te trezesti dintr-un vis si iti dai seama de realitate. Nedumerirea mea e: tot timpul a  fost asa si nu mi-am dat seama? Sau e o situatie noua? Oare abia acum m-am trezit din somn? Adanc trebuie sa mai fi dormit...
            Si imi pare rau... asa de rau. As fi vrut sa fie altfel. Dar nu eu scriu scenariul asta.  Poate si daca l-as fi scris eu nu iesea mai bun, dar macar atunci eram sigura ca as fi stiut pe cine sa condamn.
Cateodata stau sa ma intreb daca e scris de cineva sau suntem doar niste actori fara impresari; fiecare alegandu-si un rol ce crede ca i se potriveste mai bine si derulam o continua repetitie, sperand sa primim un rol adevarat pe care sa il jucam dar care, evident, se lasa asteptat. Doar asa pot sa imi explic suferinta fara durere, tristetea fara lacrimi si nemultumirea fara razvratire.
Iar dincolo de tot am impresia ca singurul lucru ce ramane real si ne tine legati de realitate sunt banii. Sper sa nu se confunde cu materialism... ceea ce vreau sa spun e ca... dincolo de prietenie, dragoste, familie, siguranta- concepte ce devin din ce in ce mai abstracte- parca singurul element legat de realitate e nevoia de bani. E ca un fir rosu ce ne conditioneaza existenta si ambitiile. Nu mergem la facultatea de drept pentru ca ne obsedeaza ideea de dreptate ci pentru ca avocatii castiga bine, nici nu vrem sa fim profesori pentru ca suntem pasionati de ce descoperim si vrem sa impartasim si cu altii izvorul nesecat de cunostinta. Dar nu generalizez, vorbesc de majoritatea cazurilor. Cu siguranta exista exceptii.
La urma urmei, sau la inceputul inceputului, dincolo de orice nedumerire si cautare filozofica ai nevoie de haine, un loc unde sa stai si ceva sa mananci... : Sa faci ce iti place sau ti se potriveste si sa scoti bani din asta... cam asa de definea visul american, nu?
Nu e noutate, e de cand lumea: majoritatea ambitiilor umane se rezuma la a castiga, desi de pe toate acoperisurile ni s-a strigat ca banii nu aduc fericirea, ci prietenia si intelegerea si increderea si implinirea si pacea si speranta si dragostea. Oare  le cautam pana cand decidem sa ne maturizam iar apoi le numim ambitii utopice? 
 Concuzie...? Am asa un chef sa se termine...
Suscribirse a: Entradas (Atom)