relativ
get rich or... whatever
E senzatia aia… ca si cum te trezesti dintr-un vis si iti dai seama de realitate. Nedumerirea mea e: tot timpul a fost asa si nu mi-am dat seama? Sau e o situatie noua? Oare abia acum m-am trezit din somn? Adanc trebuie sa mai fi dormit...
Si imi pare rau... asa de rau. As fi vrut sa fie altfel. Dar nu eu scriu scenariul asta. Poate si daca l-as fi scris eu nu iesea mai bun, dar macar atunci eram sigura ca as fi stiut pe cine sa condamn.
Cateodata stau sa ma intreb daca e scris de cineva sau suntem doar niste actori fara impresari; fiecare alegandu-si un rol ce crede ca i se potriveste mai bine si derulam o continua repetitie, sperand sa primim un rol adevarat pe care sa il jucam dar care, evident, se lasa asteptat. Doar asa pot sa imi explic suferinta fara durere, tristetea fara lacrimi si nemultumirea fara razvratire.
Iar dincolo de tot am impresia ca singurul lucru ce ramane real si ne tine legati de realitate sunt banii. Sper sa nu se confunde cu materialism... ceea ce vreau sa spun e ca... dincolo de prietenie, dragoste, familie, siguranta- concepte ce devin din ce in ce mai abstracte- parca singurul element legat de realitate e nevoia de bani. E ca un fir rosu ce ne conditioneaza existenta si ambitiile. Nu mergem la facultatea de drept pentru ca ne obsedeaza ideea de dreptate ci pentru ca avocatii castiga bine, nici nu vrem sa fim profesori pentru ca suntem pasionati de ce descoperim si vrem sa impartasim si cu altii izvorul nesecat de cunostinta. Dar nu generalizez, vorbesc de majoritatea cazurilor. Cu siguranta exista exceptii.
La urma urmei, sau la inceputul inceputului, dincolo de orice nedumerire si cautare filozofica ai nevoie de haine, un loc unde sa stai si ceva sa mananci... : Sa faci ce iti place sau ti se potriveste si sa scoti bani din asta... cam asa de definea visul american, nu?
Nu e noutate, e de cand lumea: majoritatea ambitiilor umane se rezuma la a castiga, desi de pe toate acoperisurile ni s-a strigat ca banii nu aduc fericirea, ci prietenia si intelegerea si increderea si implinirea si pacea si speranta si dragostea. Oare le cautam pana cand decidem sa ne maturizam iar apoi le numim ambitii utopice?
Concuzie...? Am asa un chef sa se termine...
0 pareri: