Cosas que siento

Pasiv

miércoles, diciembre 28, 2016 yonneland 0 Comments

N-am rabdare,
Sa te intreb, sa te cunosc,
sa te ajut, sa te refuz.

N-am rabdare,
Sa gatesc, sa mananc,
sa caut, sa gasesc.

N-am rabdare,
Sa iti fiu prietena, sa te ascult,
sa-ti explic, sa te conving.

Pentru ca azi nu ma intereseaza drumul.
Poate nici destinatia.
Pentru ca intr-un mod sau altul
Azi nu fac. Azi sunt.

0 pareri:

Cosas que pasan,

I teach and learn

miércoles, diciembre 28, 2016 yonneland 0 Comments


A L. le enseño inglés. Es un niño muy dulce, guapo y que romperá muchos corazones. ¿Cómo lo sé? Pues porque los cumplidos le salen sólo a veces y cuando te los dice casi te sientes como si fueses alguien especial. No te los suelta muy a menudo, pero sí cuando menos te lo esperas. Su madre ya me lo había advertido: cuidado con L. porque te dice sólo lo que quieres escuchar: "Gracias, Ionela, por enseñarme inglés, ahora soy el mejor de la clase" (¡Que me lo como!)

Ayer estuvimos hablando de las resoluciones del año nuevo, y entre ellas, había "FIND LOVE". Le pregunté si quiere encontrar el amor durante 2017 y me dijo que más adelante sí, pero 2017 no. Entonces le pregunté si tenía novia, y me dijo que no. Le pregunté si le gustaba alguna chica, y me dijo que sí, le gustan 2. ¿Ves? Justo lo que te decía XD

Pues nada, que le pregunté porqué le gustaban esas 2 chicas y cuál le gusta más. 
La que más le gusta es mayor que él. Ella tiene 10 años, es muy guapa, lista y se arregla mucho. Se ve que cuanto más mayores son las chicas más se arreglan y a él le gusta una chica bien arreglada. 
La otra es mona, chiquitina y no la más lista, pero le gusta porque corre muy rápido; tiene las piernas muy flacuchas y las mueve con mucha agilidad. 

O sea, una pija y una deportista. Una le desafía intelectualmente y la otra físicamente. Una es guapa la otra es muy mona.

Si es que la vida es una dicotomía!

0 pareri:

Cosas que recuerdo

Fragment de copilarie

sábado, diciembre 17, 2016 yonneland 1 Comments

Nenea Karoi era un vecin. Era sudor, cred, si de la o sudura a ajuns sa i se taie piciorul. De cand il stiu era in scaun cu rotile. Nu l-am vazut de multe ori pe strada; statea intr-o bucatarie de vara separat de casa principala. Fuma mult si era unde imi petreceam multe zile, mai ales in vacanta.

Mergeam des, ne jucam cu telefonul. Avea unul din acele telefoane cu roata; intotdeauna mi-au placut telefoanele cu roata. Acasa la mine aveam telefon cu butoane, i-am cerut mamei sa avem si noi cu roata ca sunt mai faine chiar daca sunt mai vechi.

Nenea Karoi fuma tot timpul. Imi placea sa stau in scaunul lui cu rotile, sa ma plimb inainte si inapoi. Ii ceream scaunul sa iesim pe afara si sa ne impingem unul pe altul. Mama era impotriva, nu ii placea sa ne vada in scaun cu rotile, cica asa atrageam necazul peste noi. 

Dar camera aia mica a carei mobila nu mi-o amintesc, stiu doar ca avea un birou mare langa pat, si ce era tot timpul plin, era pentru mine un loc fascinant. Petreceam ore intregi urmarind fumul de tigara cum se inalta incet, se incolacea si formele ce le facea in aer erau centrul meu de atentie. 

L-am intrebat odata de ce i-au taiat piciorul. Mi-a spus ca piciorul lui era negru, si daca nu i-l taiau negreala se urca tot mai sus, pana ce ar fi ajuns la organe si la inima si atunci ar fi murit. 

Era locul meu de joaca preferat. Mama ma certa ca miroseam a fum, imi cerea sa nu mai merg, acolo unde fumul se putea taia cu cutitul. Iar eu mergeam si luam cutitul si incercam sa-l tai. 

Copilaria e fascinanta, iar un copil va avea chef de joaca si imaginatie in orice veac copilareste. 

Ce frumos statea atunci timpul in loc.

1 pareri:

Cosas que pienso,

No sé mentir ¯\_(ツ)_/¯

viernes, diciembre 16, 2016 yonneland 0 Comments


Te enorgullece saber que sabes aparentar muy bien y que tus expresiones no reflejan nada de tu vida interior. ¿Por qué?
¿Con quién te has enfadado tanto que te ha hecho creer que somos todos unos buitres esperando a ver cualquier signo de debilidad y aprovecharnos de ello hasta dejarte sin nada?
¿De dónde tanta satisfacción al saber que los tienes a todos engañados?

Dices que el mundo te da igual, que no amas, pero tampoco odias a nadie.
Pero la ignorancia no actúa, a la ignorancia le da igual.
La ignorancia no miente, no esconde, no intenta llevarte por caminos erróneos.
Si pudieras dejar de mentirte te harías un gran favor, mejor dicho: me hubieras hecho un gran favor.

Una cosa que no me vas a poder echar en cara es que no he sido sincera, abierta, entregada y dedicada.
Porque si te miro, no sólo te veo, sino que te observo atentamente; mientras estés delante de mí te presto atención: te escucho, te contesto y te conozco.
Sí, de esa forma tan intensa que antes te enamoraba y que ha acabado por hacerte sentirte incómodo.

Te veo.
A no ser que mientas o finjas.
En ese caso ya no es mi culpa.
Estoy aquí para verte, escucharte y responderte,
no para ser un detector de mentiras o un detective paranoico.

La culpa no es de quien cree, es de quien engaña; casi siempre.

Espero que un día realmente encuentres la libertad que tanto (anhelas) dices haber encontrado.

0 pareri:

lines from real conversations

With G.

miércoles, diciembre 14, 2016 yonneland 0 Comments


"And that´s how I knew she was a keeper"
"You never know what will make the other person think that you´re a keeper"

0 pareri:

Cosas que pasan

Adevar in alta limba

miércoles, diciembre 14, 2016 yonneland 0 Comments


Stiu ca imi oferi spatiu ca sa demonstrez acum ca ma intereseaza si ca ai da un pas inspre mine de indata ce ai vedea o intentie de-a mea de a da un pas inspre tine. 
Ti-am cerut prietenie, si ai fost dispus sa mi-o dai, desi in acelasi timp mi-ai repetat de multe ori ca un tip ca tine cu o tipa ca mine nu pot fi prieteni. doar prieteni. 
Si acum iti spun ceea ce te temeai prin faptul ca nu iti spun nimic. 
Imi pare rau, dar mi-e mai greu sa iti dau ceea ce vrei tie decat sa i-l dau altora care nu tin asa de mult la mine. Pentru ca ei nu ma intereseaza, dar tie nu vreau sa iti fac rau. 

0 pareri:

Cosas que siento

Wishful thinking

martes, diciembre 13, 2016 yonneland 0 Comments


one of those weeks that you only want to be at home with your XXL sweater, with your heat on, some tangerines at hand while you hug your fluffy cat until he´s desperate to run away from you

0 pareri:

Cosas que pasan

De antibióticos va la cosa...

jueves, diciembre 08, 2016 yonneland 0 Comments


No está mal: Confusión y alucinaciones, depresión; daño en el celebro, alteraciones musculares, visión doble, fallo hepático... 
Menos mal que voy a subir montañas y no me hace falta una completa coordinación de músculos y vista ¯\_(ツ)_/¯

Tell my mom I loved her!

0 pareri:

Cosas que pienso,

Dicotomía

lunes, diciembre 05, 2016 yonneland 0 Comments


Lo he logrado
Tomar decisiones con la mente
Y hacer que el corazón escuche
Se deje hacer callar
Se deje dominar
Se deje convencer
Se deje hacer sentir
O dejar de sentir.

Ya no me enamoro
Si enamorarme de ti tiene mala pinta
Y no sólo lo ven los demás
Sino que lo veo yo. 

Ya no me dejo llevar
Si no me convienes
Si no sumas suficientes puntos;
Aunque me digas las palabras correctas
Los cumplidos predecibles
Y los sorprendentes. 

Resulta que mi debilidad por los carbohidratos
Es superior
A mi debilidad para el amor equivocado. 

0 pareri:

reflexión

Perpetual present

jueves, noviembre 24, 2016 yonneland 0 Comments




Hasta que una nueva conversación no fluye
Hasta que no tienes ganas de descubrir
Hasta que no te vuelves a sentir guapa, fuerte y sexy
Hasta que no vuelves a tener ilusión. 

No dejas de mirar atrás, no importa hacía quien, 
Un novio, un marido, un ligue de una noche
Hasta que te das cuenta que las cosas buenas ocurren 
De verdad ocurren, de nuevo, 

Con algunos de repente.
Con otros despacio. 
Con algunos forzado. 
Con otros natural. 
Con algunos ni siquiera ocurren, pero incluso pensar en que podrían ocurrir sienta bien.

Y eso es suficiente, para que puedas mirar al presente. 

El futuro está demasiado lejos. Siempre.

0 pareri:

Cosas que pasan

Two can play at this game

lunes, noviembre 21, 2016 yonneland 0 Comments


No eres ni el primer ni el último tío del que paso porque pasa de mí. Si lo tuyo te sale natural, lo mío sale calculado, y si lo tuyo es de esperar, lo mío es sorprendente.

Porque tú pasas de cualquier chica que se ha dejado enamorar, y te esperas que a partir de ahora estén pendientes de ti, y de tus manos y de tus ganas de hacerles el favor y provocarles orgasmos, físicos y mentales. Porque te lo curras muy bien hasta que se entregan, y piensas que para ellas no hay vuelta atrás. Que son ellas las que siempre se quedan enamoradas, y que tú quedas el que decide si se queda o se va, el que baila libre entre mariposas, con la confianza bien alta y el corazón bien frío.

Pues no.

Un cazador como tú siempre tiene que pasar por sus jaulas para comprobar que las presas están ahí, reconociendo su estatus; por eso desde que descubro cómo eres tengo paciencia. Hoy no, y a lo mejor mañana tampoco, pero vuelves, y es entonces cuando te das cuenta que la presa sigue siendo libre, que el hechizo no ha funcionado, que donde pensabas haber dejado a un pájaro asustado encuentras un águila bien fuerte.


Y a ti, amigo mío, no se te da bien la cetrería.

0 pareri:

Story

Anna

viernes, noviembre 18, 2016 yonneland 0 Comments



Sabía que Carlos, igual que Salva hacía unos años atrás, estaba enamorado de ella, y disfrutaba de sus cumplidos, de su atención y devoción, y de los besos que les dejaba dárselos, de los juegos con almohadas y de algún polvo que la hacían sentirse mujer. En resumidas cuentas, la trataban como a una princesa y la follaban como a una reina.

Pero no estaba enamorada de ellos, no tenía la ilusión de ir caminando por la calle a su lado, de enviarles fotos de ellos a sus amigas, los mantenía a su lado porque le subía el ánimo, y ellos ya sabían en lo que se habían metido.

Pero esta noche Carlos estaba harto de ella, de sus altibajos, de sus inseguridades, de sus “tira y afloja”, y mira la tele callado, con una cerveza en la mano y sin prestarle mucha atención a ella.

A veces lo hacía con intención, para provocarla, para echarle en cara que está a punto de perderlo si no hace nada, pero esta noche sabe que los ultimátums no funcionan con ella, que le cerraría la puerta antes de darle una oportunidad, así que sigue ahí, en el sofá, sin ganas de irse y tampoco de quedarse. Mirar la tele sin pensar en nada le favorecía. Qué más daba que ella estaba quieta y en su suave pijama de camiseta de tirantes y pantalones cortos que dejaban verse demasiado cosas para las miradas de un solo amigo. Con su melena suelta y las manos jugando con el gato que la mordía de vez en cuando Anna parecía ausente. 

Justo cuando la película se pone más interesante Anna empieza a hablar. ¡Maldita sea! Quiere que mire películas con subtítulos porque la señorita no mira películas si no están en Versión Original, y después se pone a hablar cuando estoy concentrado en leer esos subtítulos minúsculos.  

Carlos pulsa el botón de pausa y la mira. “Qué decías?”

“Que hoy llega Marta, la chica de AirBNB. Se quedará una semana. Sabes que le gusta el flamenco como a ti?

“Ah, vale” ¿Y a mí qué me importa? Pensando para sí mismo.

La película llega al final. Anna está dormida, y el gato está quieto al lado de Carlos que sin darse cuenta llevaba buenos minutos acariciando. Se escucha alguien en la puerta. Carlos se levanta y abre. 

“Hola, soy Marta, creo que ya nos vimos la última vez que me quedé en casa de Anna. Esta vez me quedaré sólo un par de noches”

“Sí, Anna me lo comentó. Supongo que ya sabes dónde están todas las cosas. Ella se ha quedado dormida en el sofá mirando una película. ¿Quieres que la despierte?

“No, qué va, voy a dejar las cosas en mi habitación y después voy a salir a dar una vuelta y a cenar”

“¿Y, ya has hecho amigos en Valencia?”

“Unos cuantos, gente a la que le gusta el flamenco y tal, unos pocos raritos, pero buena gente.  A Anna no le va mucho ese rollo, pero para mí es ya más que una afición”

“Sí, a Anna no le va eso. De hecho a mi me encanta y nunca se quiere venir conmigo.”

“Pues podrías venirte conmigo y quedar con estos amigos. A lo mejor incluso conoces a alguno de ellos, como eres de aquí.”

“Sí, es posible. ¿Cómo se llaman?”

“Buf, a ver, son unos cuantos, no sé, hay uno que se llama Alberto, está Rocío, Miriam, Luís, uno que se llama Pablo o Pedro, y unos cuantos más. Mira, ¿Por qué no te vienes ahora y los conoces? Sólo salimos en plan unas birras, seguro que en una hora y pico estaremos de vuelta.”

Carlos mira hacia el salón. Seguro que me lo paso mejor que aquí.

“Bueno, no estaría mal. Pero, ¿seguro que no les molestará a tus amigos?

“Qué va, si esto es algo muy informal. Además, seguro que les caes bien y todo.”

Carlos se coge la chaqueta y sale con Marta. 

Ya está, aquí no vuelvo.
...
Anna se despierta cuando ya es bien de noche. Se da cuenta de que Carlos ya no está. Coge al gato en los brazos y enciende la tele. Le habían recomendado una serie de Netflix recientemente. Ya tiene plan para este finde. Y vino.

0 pareri:

Cosas que escucho

Blank piece of paper indeed

jueves, noviembre 17, 2016 yonneland 0 Comments




0 pareri:

Kitten; Home; Relax

Mi casa es su casa

sábado, noviembre 12, 2016 yonneland 0 Comments


Hello, dear old friend, 

M-am gandit sa iti scriu, pentru ca nu ti-am scris de mult si vroiam sa iti spun ce mai fac. Nu o sa iti spun multe despre mine, dar o sa iti spun cate ceva despre altii.

Dupa cum stii, acum cateva luni m-am mutat in noul apartament, nou nout nu e, dar arata ca nou. E colorat si primitor, destul de mare, dar intim totodata. Are 3 camere, si cum folosesc doar doua, a treia e pentru oameni in trecere pe aici. E camera cu tonuri turcoaz cu alb si galben, primitoare, luminoasa si spatioasa.

Am inceput cu couchsurfing back in the days, iar acum un alt website. Oricum, imi place chestia asta destul de tare. Intr-o singura saptamana am cunoscut 3 oameni noi nouti, diferiti si interesanti. 

Primul a fost C. E din Zaragoza si studiaza un master aici, o sa vina din cand in cand pentru ca se simte ca acasa. 3 seri de seriale la care nu ne-am prea uitat pentru ca mai mult am vorbit. A avut o prietena timp de 16 ani si s-au despartit acum un an. Nu s-a casatorit niciodata si probabil nu o sa o faca niciodata. Nici ideea de a avea copii nu il atrage. Studiaza psihologia locului de munca, ceva relationat cu resurse umane. Un om bun, i-a placut risotto-ul facut din resturi de prin frigider si m-a intrebat daca sigur nu sunt italiana. Stiai ca lumea ma intreaba des daca sunt italiana? Cica am o melodie in forma de a vorbi spaniola iar numele Ionela, cu terminatia "ela" suna destul de italian. Ma distreaza asocierea, desi o aud destul de des. Lui Sebastian i-a placut tare de C., aproape m-am simtit geloasa. Poate pisicul meu e atras mai tare de baieti decat de fete. E ok, eu il iubesc indiferent de cine e atras.

Apoi a venit A. El e fotograf, a stat putin, mi-a facut poze la apartament si la pisic. Vorbaret si plin de viata. Sebastian l-a cautat de cateva ori, dar cum A. era ocupat l-am adus in sufragerie si ne-am uitat la seriale. 

Iar azi o am pe Z. aici. E profesoara de yoga si face masaje. I-am dat supa cu galuste si i-a placut. E vegetariana, dar nu prea stricta asa ca a mancat si aripioarele de pui din supa. Are parul portocaliu si ii place energia din apartamentul meu. E mai in varsta. Un spirit liber si linistit. S-a despartit de fosta ei dragoste intensa asta vara, si acum se indragosteste de un barbat cu 10 ani mai mic decat ea. Bea mult ceai si a venit la un curs. O sa mai vina si vrea sa stea tot la mine, dupa 2 incercari in alte apartamente aici simte ca poate fi caminul ei in orasul meu. Si toate astea mi le povesteste intr-un accent dulce argentinean. 

Cand oamenii ma lasa sa am o fereastra mica la viata lor ma simt revigorata. 
Sunt mai sociabila decat credeam. 

Ramai cu bine, o sa iti mai scriu :)

0 pareri:

Cosas que encuentro

Attitude

viernes, noviembre 04, 2016 yonneland 0 Comments


O imagine spune mai mult decat o mie de cuvinte

0 pareri:

Cosas que escucho

The end is beautiful

jueves, octubre 27, 2016 yonneland 0 Comments



There must be a plan that neither of us could see
So we went along where it went, a party within a dream
And I never felt peace like that
It was safety as I'd never known
Oh, I knew nothing, I was sick
And I don't blame a thing that you did

It doesn't have to hurt anymore
No, it doesn't have to hurt anymore
Any, anymore

Got a picture of the look when I knew I'd lost you
And I know when you feel trapped you're gonna do what you have to
You see the problem was us
Tried to bend love to the picture we had in our heads
Oh, that's not nothing, but there it is
And it won't kill us breathing it in

It doesn't have to hurt anymore
No, it doesn't have to hurt anymore
It doesn't have to hurt anymore
No, it doesn't have to hurt anymore
Any, anymore

I was taped up to fight, I had my speech ready
Then like only you can, you stole the air out from me
You said, "However you go, I'll be cheering you on
In the end, what's the difference how it all went wrong?"
Hey, that's something
The truth is what you believe it is

It doesn't have to hurt anymore
No, it doesn't have to hurt anymore
It doesn't have to hurt anymore
No, it doesn't have to hurt anymore

Anymore

0 pareri:

Recuerdos,

Crossed borders

miércoles, octubre 26, 2016 yonneland 0 Comments


Nu stiu cat de frica ti-a fost tie vreodata sa nu fii ca "cutare"

Poate fi datorita educatiei pe care am primit-o, imi e destul de familiara fraza
Poate fi datorita religiei in care am crescut, nu am nici cea mai mica indoiala
Poate fi datorita sistemului  de valori ce mi l-am adoptat si adaptat

Poate ar trebui sa inlocuiesc cuvantul "poate" cu "cu siguranta"

Imi plac citatele, tie?

Zice unul pe care l-am gasit de mult, ca daca ar fi sa ne uitam inapoi la viata noastra vom gasi o serie de incongruente. Nu erau exact cuvintele astea, dar asta era ideea.

O gramada de incongruente...

Spuneam odata ca schimbarea e de cele mai multe ori treptata, si ca poate surprinde doar pe cei care nu te cunosc de aproape, care vad cum nu ne schimbam, ci ne transformam, cauza si efect, butterfly effect, spider web movements.

Da, sunt cine si cum m-am ferit sa fiu, si nu ma deranjeaza.
Poate m-am ratat, cum zicea D. in urma cu cativa ani.

Mai am cateva lucruri despre care as zice: "never ever", dar never nu e aproape niciodata never.

Cine si cum vreau sa fiu in continuare nu mai prea are multe definitii, nici limite.
Cred ca pana la urma nici macar nu ne gasim, ci ne adaptam, inventam, modelam.

Asta e forma cae mai ampla de libertate pe care o cunosc,
pana acum.

La cat de directa si extrovertida si transparenta zic ca sunt ar trebui sa fie mai clar postul asta...
Ei bine, am si eu lumea mea interioara. Ceea ce era de zis, s-a zis, iar ceea ce nu e de zis nu s-a zis.

0 pareri:

lucruri bune

La lectura más bonita del mundo

viernes, octubre 21, 2016 yonneland 4 Comments


Imi placeau blogurile cand autorii nu scriau pentru a fi cititi, pentru a aparea in motoare de cautare; cand blogul era un loc de rasuflat, un popas, un loc in care te identificai - sau nu - dar invatai ceva simplu: cum sunt alti oameni si ce trairi ii determina sa se exprime in vreun fel. Cand fara o dorinta de a deveni faimos sau un scriitor iscusit, insira fiecare, asemeni unui artist in devenire, ceea ce era important oarecum pentru el sau ea un marti, sau o duminica seara, un fragment intim si sincer al unei trairi autentice. Autorii nu erau autori, erau prieteni fara introducere, oameni care iti dau acces direct la ceea ce poate nici cel mai bun prieten nu iti ofera decat la betie, sau dupa un oftat adanc. 

De ce scriu? Pentru ca asa imi vine, si evident cateodata nu imi vine. 

E bine ca cine si-a lasat blogul undeva prafuit, desi nu mai scrie, macar nu l-a inchis. Si asa rasfoiesc cu grija, fara a face dezordine, episoade din trairile si gandirile cuiva pe care poate n-o sa-l/o cunosc niciodata, si totusi, incerc sa ii intelg. 

Nu scriu ca sa fiu citita, ci ca sa imi fac ordine - sau dezordine - in ganduri si trairi.

4 pareri:

Las-o balta

Not an angel

jueves, octubre 20, 2016 yonneland 0 Comments



Dupa cate usi mai vrei sa te ascunzi? Cate bloguri mai deschizi ca sa simti ca esti sincera doar ca sa creezi inca o imagine a cuiva careia ti-ar placea sa iti semene?

Te hranesti cu aparente, fake it until you make it.
Niciodata nu ai fost onesta si transparenta, desi iti place sa crezi asta despre tine.
Iar vrei sa pari ceva, chiar acum iar vrei sa infrumusetezi imaginea ca sa te atasezi interesanta, artistica chiar, cu un gram de dramatism ieftin si fraze de pus pe facebook sau de scris pe twitter.
Nu esti cea mai rea, dar nici asa buna cum iti place sa pari.
Cum e sa fii asa cum jurai ca nu o sa fii niciodata, si mai mult, cum e sa nici nu te simti asa penibila cum credeai ca cineva ca tine ar trebui sa se simta? 
Nu mai astepta ca altuia sa-i vina mintea la cap ca si cum viata ar fi in final dreapta; de dragul tau: si mai bine ca nu e.
Acum crezi ca daca iti sapi groapa si te arunci singura in ea esti oarecum absolvita? Te pui in sac si in cenusa? Obiceiurile impamantenite ti se duc greu, vad.

Ai noroc.
La gente no se da cuenta de nada, asa cum nici tu nu-ti mai faci stres din a-ti da seama de ce e cu altii.

0 pareri:

Reactie

I'm not like you, I'm still trying to figure things out

jueves, octubre 20, 2016 yonneland 0 Comments


Nu pot sa te inteleg, pentru ca functionez pe alta frecventa.

Spui ca am confundat iubirea cu altceva. 

Stiu ce inseamna multe, dar stiu ce inseamna iubire, sau am fugit de ea din egoism sau dorinta de a nu pierde timpul, de a nu cadea intr-o nostalgie perpetua? I learned how to play it safe.

Pazeste-ti inima mai mult decat orice cãci din ea ies izvoarele vietii.

Poate n-am iubit pe nimeni, doar am adaugat motive, unul peste altul, si am tras linie si am decis ca se merita sa pun verdictul: da, iubesc. Iar apoi cand am recalculat nu s-au mai adunat atatea motive si am decis sa nu mai iubesc. 

I'm not that special.


0 pareri:

Epiphany

About love and.. not love

miércoles, octubre 19, 2016 yonneland 0 Comments


There are people that are going to love you and people that won´t be affected by you and your existence. There are people that are going to notice you and people that won't even look at you at all. And that is completely fine. It´s not their loss, and not yours either, call it chemistry if you like, or attraction, or "they don´t have what it takes" or even "I don´t have what it takes", it doesn't matter if we don't have a decisive name for it or a certain definition, it is what it is. 

But when you do find someone or get found by someone that sees you, notices you entirely, pays attention to your body, mind and soul and you feel the same way back towards that person, now tell me if that physical and chemical and psychological connection doesn't feel like something marvelous, so beautiful that we almost tend to call it "magical". 

But it´s not magical, it´s just compatible. 

Don´t feel sad over an incompatibility.

0 pareri:

Cosas que encuentro

Good mood

martes, octubre 18, 2016 yonneland 0 Comments



0 pareri:

Ganduri,

Popas

martes, octubre 11, 2016 yonneland 0 Comments



Imi place sa citesc ce obisnuiam sa scriu. Ma face sa imi dau seama cum si in ce directie m-am schimbat, si daca imi place ce am devenit sau imi placeam mai mult cum eram inainte. 
Mai am si surprize dragi si calde, melodii si grupuri de care uitasem si le ascult acum in timp ce scriu postarea asta si imi pun un zambet pe buze. 
Stii, am crescut. Spre deosebire de altii, am fost profunda, prea profunda, mai demult, apoi mi-am dat seama incetul cu incetul ca profunditatea sperie, e intensa, inabuseste. Si am invatat sa fiu mai superficiala, mai rece, mai distanta, mai ca altii. 
Acum... as putea sa iti spun cum e mai bine? Cum se simte o persoana mai bine? Cred ca am gasit pe undeva echilibrul, si pe altundeva am gasit si maturitatea sa nu ma mai schimb pentru comoditatea altora, who matters doesn´t mind and who minds doesn´t matter, right?

Fii cu mine in momentele de schimbare si adaptare, asa o sa fim impreuna pana la urmatorul popas, cel putin.
.

0 pareri:

Kitten; Home; Relax

Sebástian, the cat

lunes, octubre 10, 2016 yonneland 0 Comments






0 pareri:

Fragment de viata I

martes, octubre 04, 2016 yonneland 0 Comments

De-acum o sa iti spun povesti
Pentru ca sunt faine
Si adevarate
Si pentru ca nu tot timpul vreau sa vorbesc de mine

Mama-Marie e bunica din partea lui tata. O femeie inalta si slaba despre care am putine amintiri. Dar ea m-a invatat sa crosetez, si ma incuraja sa fur ata colorata de la mama sa imi fac cordeluta. O femeie cu o pofta de viata nemasurabila cand in prezenta nepoatelor ei. Pe nepoti nu i-a prea iubit pentru ca ea deja avea 3 baieti, de baieti era satula. Dar pentru nepoate sarea ca Nadia Comaneci pe covor, si ne dadea ciuperci si mamaliga pe ascuns, si ne invata sa maturam si sa bagam gunoiul sub covor daca nu gasim farasul. Si de la ea am invatat sa mananc nuci cu paine, si tot ceea ce venea din mana ei era delicios. 
Nu ne spunea povesti, nu ne invata sa fim cuminti si ascultatori, iar cand am fugit de acasa m-a ascuns la ea in camera din fata, fara sa ma certe.
Ne gadilea pe toti copiii de pe strada si toti copiii o vroiau pe ea de bunica, ce gelozie pe capul meu cand toti au inceput sa ii zica si ei "Mama Marie". 
Era pocaita si cea mai mare realizare era sa ii convingem pe ceilalti copii sa nu isi faca cruce cand trec pe langa biserica ortodoxa. Si veneau si se dadeau mari ca n-au facut-o, iar noi ne simteam implinite
si mandre pentru ca mai scapasem un suflet de iad pentru ca n-a pus trei degete impreuna imitand un semn ce nu (mai) facea rau nimanui.
Nu se strofoca* sa ma invete matematica, sau sa citesc, sau sa fiu tot mai isteata, doar ma iubea
Iar pe ea am iubit-o cel mai tare. 
Apoi s-a dus, iar eu am crescut, si iubirea a inceput sa aiba alta defintie.

*a se strofoca = a incerca ceva din rasputeri

0 pareri:

Family love

sábado, octubre 01, 2016 yonneland 0 Comments


Se traduce prin:

Struguri
Nuci
Mere
Prajitura
Gratare
Ciorba
Tocanita

Ce mai vrei? Cum sa mergi cu mana goala ca de la casa pustie.

Family love inseamna mancare, multa manacare.

0 pareri:

Estado emocional

No trace

miércoles, septiembre 28, 2016 yonneland 0 Comments



Ia-mi eu-ul si pune-l pe o scena, indreapta spre el un far luminos si desmiarda-l.
Am cautat in sertarele tale sa vad daca ti-am atins in vreun fel existenta
Daca felul meu de a vorbi, zambi, rade, manca, dormi, scrie, gandi te-a facut sa te gandesti la mine in timpul tau liber, in noaptea ta calda sau in zilele tale reci.
Decat sa te uiti la mine si sa nu ma vezi mai bine sa inchizi ochii, sau sa nu ma mai las privita.
Tuturor ne place sa stim ca prezenta noastra nu lasa pe cel de langa noi indiferent.
Mai ales daca prezenta mi-a fost intensa,
Dezbracata.

0 pareri:

Acasa

domingo, septiembre 25, 2016 yonneland 0 Comments

Aici timpul sta in loc, si lumea imbatraneste si muscatile sunt in floare, si mancarea e ca la mama acasa.

0 pareri:

Ni al principio, ni al final

viernes, septiembre 23, 2016 yonneland 0 Comments


Si tú me olvidas

Quiero que sepas
una cosa.

Tú sabes cómo es esto:
si miro
la luna de cristal, la rama roja
del lento otoño en mi ventana,
si toco
junto al fuego
la impalpable ceniza
o el arrugado cuerpo de la leña,
todo me lleva a ti,
como si todo lo que existe,
aromas, luz, metales,
fueran pequeños barcos que navegan
hacia las islas tuyas que me aguardan.


Ahora bien,
si poco a poco dejas de quererme
dejaré de quererte poco a poco.


Si de pronto
me olvidas
no me busques,
que ya te habré olvidado.


Si consideras largo y loco
el viento de banderas
que pasa por mi vida
y te decides
a dejarme a la orilla
del corazón en que tengo raíces,
piensa
que en ese día,
a esa hora
levantaré los brazos
y saldrán mis raíces
a buscar otra tierra.


Pero
si cada día,
cada hora
sientes que a mí estás destinada
con dulzura implacable.
Si cada día sube
una flor a tus labios a buscarme,
ay amor mío, ay mía,
en mí todo ese fuego se repite,
en mí nada se apaga ni se olvida,
mi amor se nutre de tu amor, amada,
y mientras vivas estará en tus brazos
sin salir de los míos.

0 pareri:

Home sweet home

martes, septiembre 20, 2016 yonneland 0 Comments



Casa mea e vesela si cocheta.
Ca mine

0 pareri:

Things in common

jueves, septiembre 15, 2016 yonneland 0 Comments


"Şi motanul toarce-n sobă de blazat ce-i. - Măi motane,
Vino-ncoa să stăm de vorbă, unice amic şi ornic.
De-ar fi-n lume-un sat de mâţe, zău! că-n el te-aş pune vornic,
Ca să ştii şi tu odată boieria ce-i, sărmane!

Oare ce gândeşte hâtrul de stă ghem şi toarce-ntruna?
Ce idei se-nşiră dulce în mâţeasca-i fantazie?
Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie,
Rendez-vous i-a dat în şură, ori în pod, în găvăună?

De-ar fi-n lume numai mâţe - tot poet aş fi? "

M. Eminescu


0 pareri:

I am fine

miércoles, septiembre 07, 2016 yonneland 0 Comments


I won’t just survive
Oh, you will see me thrive
Can’t write my story
I’m beyond the archetype

I won’t just conform
No matter how you shake my core
‘Cause my roots they run deep, oh

Oh, ye of so little faith
Don’t doubt it, don’t doubt it
Victory is in my veins
I know it, I know it
And I will not negotiate
I’ll fight it, I’ll fight it
I will transform

When, when the fire’s at my feet again
And the vultures all start circling
They’re whispering, "You’re out of time”
But still I rise

This is no mistake, no accident
When you think the final nail is in
Think again
Don’t be surprised
I will still rise

I must stay conscious
Through the madness and chaos
So I call on my angels
They say

Oh, ye of so little faith
Don’t doubt it, don’t doubt it
Victory is in your veins
You know it, you know it
And you will not negotiate
Just fight it, just fight it
And be transformed

‘Cause when, when the fire’s at my feet again
And the vultures all start circling
They’re whispering, "You’re out of time”
But still I rise

This is no mistake, no accident
When you think the final nail is in
Think again
Don’t be surprised
I will still rise

Don’t doubt it, don’t doubt it
Oh, oh, oh, oh
You know it, you know it
Still rise
Just fight it, just fight it
Don’t be surprised
I will still rise

0 pareri:

Epiphany

I envy you, but I don´t wanna be you

miércoles, agosto 10, 2016 yonneland 0 Comments


Whenever something happens and other people are witnesses to your life they have a reaction, asked for or not. And that´s OK, I, myself have my own reactions and thoughts, and I do tend to express my opinions, asked for or not. 

I am a proud person, I even heard about myself that I may look like an annoying know-it-all and that "she thinks she´s such a smart ass". Well, if they are not calling me "fat ass" or "ugly" I´m OK with that. I´ve been called worse :))

But I don´t have it all figured out. Actually these days my voice in my cute little head was the quietest of them all, and I have all these opinions and thoughts and interpretations of what other people think life is all about, love is all about, people are all about, religion is all about, family is all about, business is all about. 

See, I cannot reach any conclusions like these people have. I envy how they can be so sure of their absolute truths, my truths are so dependent on today, on my hormone levels, on the time of the month, on everything. I can be logical and tough for like one hour and a half and I can be forgiving of all mankind in the next half an hour. 

I can´t decide if I want to be a white angel or a black angel, or if I wanna be an angel, or if I believe in angels at all. And then these people -some of which I love and some of which I don´t even care about, and some of which proved being more than I ever expected from them- anyhow, these people seem to have crossed that conclusions line. They even make predictions about the future based on their absolute conclusions, and they are so sure about them that I may even buy that for a few minutes. And then their certainty fades away and I go back to my self. 

I cannot decide my final conclusions in life, not about work, nor about friendship, family, love, hatred, not even about if I wanna have kids or not some day. 

I know life is about choices, and choices, although many times I want to think that it´s not like that, most of my choices are taken based on my feelings, on my emotions, because in the end the heart sets up my brain thoughts. And decisions are so much easier when they come from the heart, not more correct, but who´s to say what´s correct or not. We can say "time will tell", but I don´t think I agree with that either. You know, there is a saying that comes from Heraclitus: "No man ever steps in the same river twice, for it's not the same river and he's not the same man." Today I may foresee a "time will tell" epiphany, but by when time will have told, it will mean so much less. 

Now listen to what I´m listening. I like the feeling of this song. No focus on the words although they are not bad either. 


Have a great day!

0 pareri:

Would you break up with me?

viernes, julio 22, 2016 yonneland 0 Comments



I propose the world to install a new custom: have a break-up party/funeral. Where you dress in black and mourn, and close friends come by, and you put your feelings in a box (casket), with photos, memories and tears
And drink.

And then you go home, and start healing.

0 pareri:

Cosas que pasan

Estábamos mal

lunes, julio 18, 2016 yonneland 0 Comments




Nu stiu ce te asteptai de la mine si stiu ca nu o sa aflu niciodata. Pot doar sa presupun ca te feresti de oglinzi si de ganduri pentru ca e mai usor asa. Iti repeti trairi si amintiri intr-o alta tonalitate, distorsionata intr-adevar, ca sa poti sa ai dreptatea, sau justificarea, definitiva.

Mai pot sa presupun ca ai fi vrut o despartire lunga si dramatica, care sa continuie in prietenie, in a avea inca grija de tine si din cand in cand si tu de mine, daca ti-ar fi convenit pe moment, pentru ca de acum cel putin nu mai simteai nici o obligatie, si nu ti-ar fi fost greu sa imi amintesti asta de fiecare data cand nu erai dispus sa fii acolo.

Ce nu te asteptai, cred, era sa iti spun sa te muti mai repede, sa lasi cheile si sa iti iei perna. Sa iti aduni catrafusele si papucii de alergat si sa ma lasi in singuratatea mea.
Iar ceea ce te-a surprins mai tare a fost ca am inchis usa in liniste si pace, te-am lasat sa pleci plecand si eu, fara cearta, fara a arunca nimic in fata, fara a iti cere mai multe explicatii, fara a da vina pe tine, fara nici macar a juca teatru. Oarecum as fi vrut sa iti soptesc ca nu faptele m-au bulversat, ci faptul ca nu mi-am dat seama mai din timp. Greseala mea.

Si astfel despartirea ne-a fost fara ceremonie. Scurt, rapid si la subiect.

La despartirea noastra n-am ramas nici macar noi. Nici nu ne-am uitat bine unul la celalalt ca ne-am si dus, imediat, pe alte carari, ca sa nu pierdem cumva momente pretioase din noua noastra viata. La despartirea noastra au ramas doar spectatorii, vorbind despre ea mai mult decat noi si dand mai multe explicatii decat era nevoie.

Imi pare rau ca nu te-am iubit mai mult. Imi pare rau ca nu am putut sa strig dupa tine, sa strig la tine. Imi pare rau ca nu mi-a venit sa plang de disperare si nu am simtit cum mi se surpa pamantul de sub picioare.
Imi pare rau ca nu m-ai cunoscut asa cum sunt, si ce imi pare cel mai rau e ca vad ca nu te-am cunoscut nici eu pe tine.

0 pareri:

Filozofie,

About literature and business

miércoles, mayo 18, 2016 yonneland 0 Comments



The constant struggle between being honest, open and sincere and being professional in business. 

I was giving my final presentation at the end of my Master´s a few years ago and one of my professors' questions was: "What do you think about the Master in general (International Trade)?" 

I had studied language and literature before that year, so this degree was like an introduction to business, to trade. When answering I tried to be professional and honest at the same time. I said, among other things, that Business sometimes makes one question their moral values. As expected, I was asked to elaborate my answer. At this point I was a bit less professional and more honest: Business is not about being transparent and trying to be honest to the client, it's about trying to hide things intentionally to the client or business partners, or banks and make them focus on what you want them to focus. We call it "persuasion" and that´s fancy enough, but it´s more like "manipulation". And as my education has always been based on literature, where we always judge the bad guy and know exactly who was fair and not, who deserved to be pardoned and who didn´t, when getting into the business world you feel like you are the bad guy too often. I looked at my Language teacher and he nodded smiling, he knew what I was talking about, and I looked at my International Management teacher and clearly her face could say: "Well, yeah. That´s business 101, are you telling us that you can´t do that? Then darling, what are you doing here?"

So yes, I struggle between being a good employee for my company, and being a good person. I struggle between being friends with my clients and being professional. One does not always exclude the other, but sometimes they do. That´s when you remember that you were asked if you are a discreet person during your job interview and you said "Yes, I am". Now stick to that. 

You may say: it´ll pass, as soon as you really get into the business world. Well I already have. It´s been almost 2 years since then. And I still judge people and colleagues and bosses like book characters, I still know what´s right and wrong, and sometimes I´m more honest than professional. Sometimes I lose and sometimes I win because of that. Even seeming very honest and personal and sincere, like you´re giving away too much info, is a business strategy somewhere in the book.

Maybe I should go back to wanting to be a teacher. Maybe that´s the right place for idealists like me.


0 pareri: