din intamplare

un alt raspuns

jueves, agosto 26, 2010 yonneland 2 Comments


Am dat peste un post ce starnea o stare depresiva. Ceva de genul: suntem singuri. Si intr-o camera plina de oameni suntem tot singuri. Si in casnicie suntem tot singuri. Si la munca suntem tot singuri. Oare se asteapta un raspuns de genul: „Nu, nu esti singur. Este cineva in lumea larga care te iubeste si te intelege si care o sa iti arate ca viata e chiar chiar frumoasa... doar ca inca nu l-ai cunoscut"? Eu am dat de raspunsul asta si era ca un fel de drog ce imi amana vindecarea.

Am un alt fel de raspuns. Poti sa fii de acord sau nu, dar e sanatos. Cred ca eliberarea de singuratate o dobandesti abia atunci cand dupa ce zici: sunt singur, nu urmeaza un oftat, ci: sunt singur, si ma descurc cu asta; sunt singur, iar in singuratatea mea am invatat sa imi placa timpul petrecut cu mine; pot sa imi dau seama singur ca viata e frumoasa. Atunci iti dai seama ca un om fericit singur poate fi fericit alaturi de altii, un om nefericit singur... ramane singur si in compania altora. Nu suntem suflete impartite in doua sau mai multe trupuri. suntem autosuficienti. Avem placerea sa avem prieteni, nu nevoia. 

Poate greseala majora e ca vrem pe cineva sa ne completeze, sau vrem sa completam pe cineva ca sa ne simtim folositori, sa stim ca daca noi nu suntem acolo o sa moara de tristete sau de dor dupa noi. 

Maturitate e sa iti dai seama ca asta, daca se intampla, e un semn mare de egoism in dreptul nostru pentru ca vrem sa se intample si e trist pentru cel condamnat la starea asta. Maturitate e sa iti dai seama ca cel mai bun lucru ce poti sa ti-l faci e sa iti fii prieten tie, sa stii cine esti, apoi poti incepe sa ai relatii si sa te bucuri de ele, nu sa te folosesti de ele. 

Oamenii nu exista ca sa ma faca pe mine fericita, a trecut ceva timp de cand am descoperit asta. Si a fost o descoperire valoroasa.

Stiu ca viata alaturi de prieteni e minunata. E mai frumoasa, really really; dar sa nu punem pe umerii lor o povara pe care noi insine nu vrem sa o purtam. In plus, nici cazul lor nu e mai roz. Imi place mult un vers de la Good Charlotte care zice: we all bleed the same way as you do, we all have the same things to go through.

         

2 pareri:

drag

poate doar miroase a toamna...

miércoles, agosto 25, 2010 yonneland 2 Comments

        Imi plac ideile spontane… dupa ce te dau pe spate asa vreo 2 secunde iti trece prin minte: “bay, ideea asta a fost mereu acolo, nu e chiar banala, dar nici ca descoperirea apei pe luna… de ce n-am vazut-o pana acum?” Si apoi: “nah, acum ca stii, la ce te ajuta ca stii?” Daca la nimic altceva o pun in sertarul cu “lucruri ce fac sa ma simt un pic desteapta” sau daca imi dau seama ca nu am mai scris de mult pe blog imi zic: “well, nu e super tare, dar noah, no sa astept sa scrie altii lucuri super tari la mine pe blog, doooh.”
Ok. Ideea spontana de data asta? Are de-a face cu amintirile. De fapt, intamplarile inainte de a deveni amintiri. Chestia ciudata, cel putin pentru mine, e ca amintirile nu sunt un butoi de nostalgie in real time, ci devin asa abia dupa un timp. De exemplu, daca astazi ies cu ema si cu lidi la bowling nu o sa ma opresc in timp ce sper ca lidi sa nu nimereasca nici vreo 3 popice (as fi zis: nici o popica, dar nu sunt sigura ca “popice” are singular, si mi-e lene sa il caut pe google, asa ca raman la 3 popice-revin) deci, in timp ce stau acolo cu degetele incrucisate nu o sa ma gandesc “yuuuy, ce moment fain, ar trebui sa il pretuiesc mai mult, sa ii pun si o melodie de fond si niste inimioare si sa ma duc sa o imbratisez.” Nici nu o sa imi dau seama de faptul ca pe la 50 de ani o sa stam toate trei si o sa le povestim nepotilor de serile pe cand noi eram tinere si erau la moda iar ochelarii de aviator si ne pierdeam noptile la remi. Nici cand esti indragostit nu iti zici: “ce tare o sa plang pentru seara asta in care ne uitam la filmul asta plictisitor dar n-avem nimic mai bun de facut iar cand voi fi singur/a o sa mi se para un gest super fain de intimitate”.
Poate pentru ca in momentul de fata stim sa ne bucuram de prezent, iar asta e bine, cred, dar oare de ce nu ne ajunge? De ce nu ne putem multumi cu un moment atat cat dureaza si mereu si mereu ne aducem aminte de “dragul timpurilor trecute”? Nu sunt insensibila…(cine se scuza se acuza?:-”)… dar de ce azi ma bucur pentru o experienta iar maine o sa ma faca trista?
Cred ca raspunsul e evident… si sa nu mai zica adi ca numai adresez intrebari si variante, dar nu dau raspunsuri, de data asta ii fac moftul: pentru ca ne e ciuda ca nu le putem avea pe toate deodata si la nesfarsit. Copilaresc, ha?
 Cand am plecat de acasa asta a fost sfatul lui tata: "afla ce ti se potriveste, si nu insista unde nu iti sta bine; nimeni nu e bun la toate, nu le poti avea pe toate  dar credeam ca pana la varsta ta deja ai invatat asta."
Poate are dreptate. Evident, atunci nu ma gandeam ca acum ii pun acestei amintiri melodie de punct culminant dintr-un film cand un sfat parintesc ii reda  fiului directia pierduta in viata. Sau poate ma uit prea des la filme. Despre asta o sa scriu alta data.
Ce sa iti doresc? Cat mai multe momente ce vor deveni amintiri nostalgice :D
          


2 pareri:

lucruri bune

summer breeze...

viernes, agosto 20, 2010 yonneland 0 Comments



Nu stiu tie... dar mie imi dau de cap. Am luat o gramada, si multe le-am gresit. Pe altele nu le-am luat, le-au luat altii pentru mine. Dupa ... am adoptat o viziune mai relativa despre viata... de aici evitarea de a lua decizii si de a face alegeri.

Sunt parca anumite momente si anumite alegeri ce vreau-nu vreau tot tre´ facute. Prin faptul ca nu le fac ajung altii sa aleaga in locul meu... asta inca nici nu-i rau ca am cui sa ii multumesc daca iasa bine si am pe cine sa fiu suparata daca iasa rau. Dar pana si o alegere nefacuta, o decizie neluata e tot o decizie. Decizie sa amai, decizie sa ramai, decizie sa nu decizi.

Ce-mi lipseste? Curajul.

Asemeni unei mâtze ce si-a ars labuta de plita incinsa, acum ii e frica sa atinga plita chiar daca focul e stins inca din iarna.

Curaj. Perseverenta. Scop. Curaj. Perseverenta. Scop.

Si dupa toate astea puterea sa ma ridic dupa fiecare cadere.

Demnitate

Am stat. Am lenevit. Am evitat. 

Pana acum.

si daca nu ai ce alege... nici pe cine... nici unde?

poate inca depinde de "cand".

                                              i´m ready...


o melodie preferata... 

0 pareri: