Din cand in cand si tot mai rar

   
       

Cred ca am sa imi fac o lista de intebari esentiale si existentiale, si am sa raspund din 2 in 2 ani la aceleasi intrebari, pe foi diferite, si din cand in cand am sa le citesc pe toate si am sa vad cum mi s-au schimbat parerile si viziunile.
Daca e sa fiu sincera, nu imi prea vine sa scriu ceva mai profund decat atat. Inainte vroiam sa am o voce, sa am un mesaj, sa schimb ceva sau sa ajut cu ceva, poate uneori prin critica. Acum nu mai. Acum ma dedic la a observa, la a primi lucrurile asa cum vin, fara sa afecteze cu aceesi intensitate cu care ar fi afectat inainte. 

Citeam cu ceva timp in urma despre o teorie noua despre viata si moarte -noua pentru mine,veche pentru altii- care zicea ca nu exista si nu va exista niciodata o parere obiectiva, sau o definitie obiectiva a vietii, pentru ca viata nu se poate simti prin altii. Chiar daca suntem de acord cu altii, o facem doar pentru ca simtim in feluri asemanatoare. Viata e personala. Viata nu e grea sau scurta sau dramatica, ci viata se percepe prin felul fiecaruia de a fi.
Nu mai am norme si definitii pentru cum ar trebui sa isi duca fiecare viata. 

Am vazut un film fain acum o luna si ceva: Equilibrium. Ti-l recomand.

Hoy puede que sea San Valentín, pero yo no creo en los santos

Le tengo miedo a la muerte. 
Definitivamente. 
Pero no a la mía, ni de lejos. Sino... 

Te lo digo y te ríes, porque siempre te has visto un invencible. Yo no... 
Antes
Tu confianza me cautivaba, 
ahora, 
Tu debilidad me enamora.

Mientras duermes y sueñas con cosas y personas que no recordarás mañana, yo me quedo despierta, leyendo alguna tontería y escribiendo otra. Es entonces cuando sólo se escucha tu respiración, ese sonido tan regular si tan preciso. Las he contado, son 16... Recuerdo que de pequeña me dijeron que lo normal es que sean 17... Habré contado mal... O recordado mal... O es que estas muy relajado...

Con los dedos mucho más fríos que tu cara acaricio tus mejillas, y me acerco para darte un beso... Ojalá no te despiertes. Como siempre, te tengo cariño. 
En este mar de ganas de ti que siento en alguna parte dentro, o fuera, o alrededor... se mantiene esa duda, ese miedo... 

¿Y el día que ya no estés? 

Sacudo la cabeza y me consuelo pensando que para eso falta mucho, que somos jóvenes, y nuestra vida aún no ha empezado del todo, y que a lo mejor para cuando seamos viejos se me pasará el cariño, o, el miedo...

Hasta entonces, mi dormilón, duerme bien, y conduce despacio, y mira dos veces antes de cruzar la calle, porque sí, ahora más que nunca...

le tengo miedo a la muerte.

      

Hello yonneland

Trebuie sa recunosc ca n-am mai scris, nu aici, nu personal. Am scris mailuri, si intrari de blog cultural, dar de mult nu am mai stat sa scriu de mine, sa alimentez yonneland. 

Acum o saptamana mi-am adus aminte ca de fapt imi place yonneland, si, intr-un Mc Donald's in aer liber am schitat...:

"Azi am lasat masina la service si mi-au zis ca au nevoie de 3 ore pentru instalarea unui dispozitiv de la asigurare. 3 ore in care sa merg acasa si sa fac curat, sau sa pierd vremea. Am ales sa pierd vremea, sau mai bine spus, sa o opresc in loc.

Un mic dejun de 4,30€ la  Mc si o vreme insorita, un vanticel bland si un fond de muzica de radio mixt. La intrare sta un cersetor ce se pare ca nu prea are succes azi, mai sunt vreo 3-4 persoane care se rezuma la a bea cate o cafea cu inghetata. Ce diferenta intre o miercuri si o sambata! Sambata lumea umbla repede si vorbeste tare, miercurea nu. 

Undeva in manifestarile semnului meu din zodiac spune ca miercurea e ziua mea norocoasa. Asa o fi? Ma indoiesc...

Senzatia asta de a sta in loc, de a privi pe cei din jur, de a analiza, de a nu ma grabi sa ajung in nici un loc, de a observa pe altii luand o pauza sau grabindu-se spre urmatoarea destinatie e una din cele mai placute senzatii ce le pot experimenta. Un martor tacut si aproape invizibil al vietii cotidiene, ca o poza facuta instant, fara cunostinta participantilor. 

Niciodata nu ma plictisesc cand sunt singura."

O sa revin din cand in cand, nu prea obisnuiesc sa plec de tot ;)

Vise si temeri



Nu e prima data cand visez ca totul se termina. Si ca de fiecare data ma gasesc intr-o stare de tristete familiara, si totusi nu mai usor de suportat.

Apoi ma trezesc, si esti acolo, si ma copleseste un sentiment de usurare si de recunostinta. Se simte ca o vindecare, ca o veste din partea medicului ca ai scapat de cancer.

Mi se spune ca asa se simte dragostea la inceput, ca o sa imi treaca dupa un timp, ca o sa imi fie dor sa fiu singura. Dar cum sa imi fie dor sa fiu singura cand fiind singura visam sa te gasesc?

Poate tine de felul de a fi a fiecaruia. Poate tine de felul persoanelor diferite de a iubi intr-un mod diferit.

Pareri si puncte de vedere

Oamenii se schimba.
Oamenii nu se schimba.
Se schimba circumstantele.
E fiea omului, se adapteaza.
Ce vorbesti? E maturizare.
S-a prostit.
E asa de destept ca nu il mai intelege nimeni.
Cred totusi ca aceasta schimbare, uneori aparenta, alteori evidenta, poate fi apreciata doar de la distanta. Observatiile si analizele vin din exterior.
Alegerile celui cu care comunici si care se lasa cunoscut nu te prea surprind, doar cei care stiu putine despre tine --cate-un pic de-aici, alt pic de colo-- se minuneaza de ce decizii ai luat sau ce concluzii te-au ajuns.

Si putini raman aproape, si aproape de putini ramanem.
Unii m-au avertizat ca tine de varsta, altii de maturitate; mi s-a mai spus ca tine si de cultura sau poate numai si numai de circumstante.

Fiecare schimbare are cauzele si efectele ei.
Ramai cu pace. 

Dear stalker, I´m moving out, update your info



Ma stiu aventuriera, curajoasa si fara pera multe emotii sa raspund cand sunt intrebata.
Dar sunt si comoda, ma complac atunci cand imi este bine si … nu imi place sa ma mut. Punct. As pleca in vacante lungi, dar imi place sa stiu ca am casa mea, cu dulapul vesnic dezordonat si camera aia cu care vreau-nu vreau ma identific, pentru ca am pus in ea tot ce mi-a placut.

Acum ca trebuie sa strang tot si sa le duc in alta parte mi-a intrat cheful de filozofeala despre cum poate camera in care stai sa te defineasca in absenta ta, asa ca arunc o ultima privire inainte sa dau totul jos.

Șase cu majuscula


Mis cuentos no hablaban de historias hechas de casualidad,
Nadie me dijo que el destino daba esta oportunidad,

(...)quién me lo iba a decir,

Que era tan fácil ser feliz...


¿Cuántos años llevo aquí, cuántos me pueden quedar,

Cuál es el precio exacto de la felicidad,

Quién se acordará de mi, quién te volverá a mirar,

Quién pulsa las manijas de la casualidad?

Zboara, puiule, zboara! Dar... tati...


“What if we have to figure out how to live and what to believe on our own?”

Poate e parte din a creste mare, din a invata sa iti iei rotile ajutatoare de la bicicleta. Poate e doar frica de a cadea si lipsa de incredere ca de acum poti merge singur, si nu numai pe drum drept, ci in mult mai multe ocazii.

Pot sa fiu sincera?


Nu, nu pot, nu intotdeauna si nu cu oricine.
Nu pot sa fiu sincera cu M. si sa ii spun ca se inseala, pentru ca deja stiu ca sufera si sa ii raspund ar fi un atac. Nu pot sa fiu sincera cu L. si sa ii confirm temerile. Nu pot sa fiu sincera cu N. si sa ii spun ca i-au trecut momentele de glorie cand toti ramaneau gura-casca la orice discurs al lui. Nu pot sa fiu sincera cu C. si sa ii spun ca da, ceea ce face e de "pu*as". samd...




De ce nu?
Pentru ca daca am fi sinceri si transparenti ne-am pierde favorurile, prietenii, contactele, familia, admiratia, respectul, reputatia si oportunitatile.

Daca am chef sa ii strig lui JCP ca ii observ strategiile si ca ca e mai mult prefact decat priceput? Daca am chef sa imi fie egal daca pierd sa castig simtind totusi satisfactia ca m-am multumit/ satisfacut pe mine? Daca am chef sa le zic celor ce platesc la pizzerie ca deageaba imi dau card-ul in mana ca nu le stiu pin-ul si tot trebuie sa ma intorc cu aparatul inapoi la masa? O, daaaa, cheful nu-mi lipseste... De fapt, cu greu il pot stapani...

Pana atunci si intre timp pun deciziile astea pe balanta: ce imi convine mai mult si ce nu imi pot permite sa pierd, la urma urmei sunt in cautare de solutii.

Omul stapan pe el... Cum zicea ala?

Esti sigur?

Ca sa poti spune ceva cu voce tare(adica pentru auzul/cazul/cititul) tuturor trebuie sa fii sigur pe ceea ce spui, sau cel putin sa dai impresia ca esti sigur pe ceea ce spui. Apoi mai e important si cui te adresezi, si asta implica alegerea tonului, al vocabularului si al vestimentatiei (sau al fundalului de pagina).

Feminism in sali comode



06/09/2012


Deci...


Congresul numarul 9 pentru egalitate... Anul asta tema e centrata pe economia sociala.
Motivul pentru care sunt aici? Imi trebuie un credit de libre configuración(habar n-am cum i se zice in romana... libera configuratie?:-") ca sa imi termin facultatea si era singura "chestie" care dadea creditul ala inainte de data de 20 septembrie, care e data pana la care pot sa ma inscriu la master. Am platit cei 75 de euro, am trimis mail, m-am grabit si am ajuns inainte de 9:45 in sala, mi-am luat ecusonul cu numele meu pregatit frumos acolo, m-am asezat undeva la mijloc si mi-am citit prospectele de pe aici.

Domino


In liceu si facultate, sau poate chiar de mai devreme, ni se prezentau curentele literare si filozofice ca ceva linear, ce avea cauzele si efectele sale, atat economice, guvernamentale cat si artistice sau spirituale. Urmau una dupa cealalta ca intr-un lant, iar observate in ansablu oarecum pareau sa urmeze o ordine logica.

Pe cand nu

are si necunostinta frumusetea ei cu nuanta de inocenta.   


28.06.2012

Stia ca si-a lasat peter pann-ul in urma cand a invatat in sfarsit ca nu poti face nimic pentru a determina pe cineva sa te iubeasca, si ca, mai mult, daca ii marturisesti pierzi repede posibilitatile. A invatat cum cu tactica, cu indirecte, cu atentie la detalii poti afla ceea ce intrebarile directe nu afla, iar asa se salveaza pe ea insasi si de lipsa de demnitate. 

Fenomen imprecis



Fara sa vreau sa imbib subiectul de un aer mistic, cred ca orice despartire se aseamana cu starea de nefiinta. Poate sa fie vorba de un prieten ce pleaca, de un copil ce ti se muta in strainatate, de o fiica ce ti se casatoreste, de un iubit cu care de la un moment dat nu mai vorbesti sau de un bunic ce se stinge. Orice incercare de a mentine legaturile, de a promite ca lucrurile vor ramane la fel devin o ameliorare; se reduce impactul unei ruperi totale si definitive de la inceput, o transforma intr-o indepartare suavizata. 

Gand pe langa subiect...



Fericirea nu doare, iar sentimentele raman mai intense cand sunt tacute. Nu pentru ca si-ar pierde calitatea prin expunere, ci pentru ca expunerea nu reuseste sa transmita adevarata lor calitate.