arte,
What reading does to me
Bun. Am terminat cartea. Despre asta las citate pe blogul ala alternativ? Nu. De ce? Era in pfd si nu se poate selecta text din pdf ca sa il salvezi intr-un document aparte. Nu pe tableta.
Ma afecteaza, clar. Imi da de gandit, clar. O analizez si din punct de vedere literar ca doar asta mi-e sistemul in care ma invart. Se vede ca e prima ei carte. Are mult sentiment personal acolo, are multa minte deschisa, sinceritate.( Off topic, de fapt, cred ca imi plac primele carti publicate ale unui autor si primele melodii lansate ale unui artist, pentru ca sunt concluzii adunate si sentimente latente care mocnesc pana cand reusesc sa prinda viata publica. Hai sa lasam deoparte lansarile comerciale tip Pitbull, pur si simplu nu e cazul)
Revin: deci, in 50 Shaddows of Grey tipa ( ma refer la autoare) combina senzatii experimentate( sau citite, sau imaginate, desi sunt cam convinsa ca sunt experimentate, numeste-o intuitie feminina daca vrei) cu dorinta comuna, naturala si fantezii proprii fetelor(femeilor); adica creeaza asa o femeie universala. Ceea ce pare putin artificial e faptul ca uneori o face pe tipa sa para mai tanara decat chiar e si pare prea adolescenta. Dar astea sunt detalii nesemnificative. Nu acum. Nu pentru mine. Nu vreau sa fac comentariu literar. Hai sa vorbim despre idee.
Cu ce am ramas? Cu ideea ca... Desi pare fain si tra la la si iti trezeste toate simturile (da, toate!) te analizezi pe tine(eu pe mine)- ceea ce face si tipa in carte destul de des- (cred ca in fond si la urma urmei de-asta imi place ea, ca se aseamana cu mine), si te intrebi daca ai fi facut la fel, ai fi reactionat la fel, cum ar fi continuat cartea daca intr-o rascruce de luare de decizii ai fi scris tu partea aia.
Parerea mea? Autoarea recurge la ceea ce citesti in orice carte care incearca sa explice femeia. Dincolo de promisiunea hedonistica, de implinire acum si aici, de a ajunge sa treci limitele si sa te bucuri de ele ar ramane nevoia de siguranta, de promisiune, de compromis. Inca nu am vorbit cu toate fetele pe tema asta, dar cu cate am vorbit cam asa sunt(em). Sau poate vobesc eu cu fete din cercul nepotrivit, sau poate sunt doar un cliseu.
De ce seamana cu mine? Pentru ca ma recunosc. Sau poate cartea e scrisa in asa fel incat sa se recunoasca fiecare fata, mai conteaza? Ana: Mai inocenta decat pare dar jucausa si surprinzatoare. Curajoasa pana i se aprind urechile de rusine si apoi isi ia inima in dinti si te surprinde cat curaj poate sa aiba dincolo de ce se asteapta de la ea. Eu in schimb nu prea ma las intimidata. Kate nu exista in cercul meu de prieteni. sau poate sunt doar o Ana ce s-a maturizat, pentru ca pe la 14 ani aveam si eu o Kate pe un pedestal sus de tot. Asta e cunoastere de sine la un nivel sanatos.
Nu o sa vb despre Christian Grey, dar ceva tot trebuie sa zic: auzi tanti, prea desptept, interesant, frumos, atragator, misterios, intrigant, intimidant l-ai facut... Daca nu era asa ar mai fi fost Ana asa de ispitita? Cred ca nu... Dar mai avea cartea atata priza la public? Iarasi cred ca nu? Sau poate ideea e ca de-aia scrie omul carti ca sa depaseasca limitele realitatii si daca nu exista tipi ca aia in realitate cel putin in carti sa ii avem... Mda. Totusi!
Intrebarea ramane: eu as fi reactionat asa? Eu unde m-as fi oprit?
Ma cunosc, as fi avut cheful la maxim, daca nu din alt motiv cel putin din pofta si curiozitate, dar... Mi-as fi ascultat ratiunea dincolo de zeita aia ce ar fi dansat si in dreptul meu cu buze shmechere si cu dansuri entuziasmate. Oricat de mult m-ar afecta un pahar de Sangria sau Bayleys sau oricare amestec dulce acrisor gramul ala de responsabilitate ramane. Thank God.
Am terminat cartea in ultima zi de vacanta. Am fost intrebata ce am invatat in vacanta asta? Stii? Cartea a fost un bun final de vacanta. Cel mai bun. Am invatat sa fiu sincera cu mine, ca dincolo de toate doar eu sunt eu si doar eu trebuie sa fiu neaparat impacata cu mine ca daca nu ii bai! Nu e o lectie noua, stiu, dar e o confirmare de care, desi nu vreau, am nevoie din cand in cand.
Imi place sa gresesc, sa incalc reguli, dar mai am vreo 2-3 peste care fac-nu fac tot nu trec.
Ione... Inca vrei sa faci lucrurile bine si inca crezi ca se poate... Ce ma fac eu cu tine? Ce se fac restul cu tine? Habar n-am dar promit ca am chef sa aflu ;) Chestia asta imi da un elan nerabdator.
Ps. Stiu ca e doar prima carte si ca mai sunt altele. Dar asa de fain se termina... Mi-e ciuda pe ea ca a scris in continuare, si mi-e ciuda pe mine ca sunt curioasa. Poate o sa astept filmul pentru partea a 2-a:p
0 pareri: