O fila. Love it or hate it.
Ione 30/07/12
Din campus pana la statia de autobuz erau cam 10 minute de mers pe jos. Aerul rece de toamna nu ii displacea dar ii aducea in acelasi timp o stare de tristete, de final. In felul asta parca asfintitul si toamna se aseamanau.
In statia de autobuz nu era nimeni. Vantul incepuse sa bata inca de la amiaza dar acum era mult mai puternic.
Scaunele erau reci. Se asezase si scoase telefonul. Acesta pare deja sa fie un obicei automatizat. Ca din inertie se uita la ceas. Era 20:20. Zambea de fiecare data cand vedea ore ca asta, si cand vedea un avion cu reactie. Ii amintesc de el, zambeste sincer si apoi suspina adanc; "minciuni" isi striga in minte, oarecum sa se pedepseasca pentru zambetul de dinainte.
Nici un mesaj, doar un apel nepreluat.
Facebook o anunta ca are poze ce plac, desi nimicuri, butonasele acelea de "like" si "share" pentru pozele ce le publica ii aduceau o senzatie destul de placuta.
Cititorul de bloguri o anunta ca azi el a publicat ceva nou. L-a scos din telefon, din retelele sociale, din albumele de poze, din playlist, dar la blogul lui nu a fost inca destul de puternica sa renunte. Din ascuns oarecum ii citeste gandurile, reactiile, opiniile si le raspunde in mintea ei, asa cum alta data o facea cu voce tare pe o patura, intre acele doua brate puternice ce o mangaiau suav.
In timp ce citea se aud pasi inspre ea. Ridica privirea si vede un el. Daca nu avea o carte in mana care sa para sa il absoarba asa cum o absorb pe ele blogurile nu l-ar fi bagat in seama, dar asa da. Baietii se simt atrasi de un corp modelat si cu forme, ea se simte atrasa de baietii care citesc, si scriu, si vorbesc, si tac.
Isi repetase de multe ori la nivelul mintii, si cateodata si cu voce tare in fata oglinzii ca daca ar incepe o relatie, fie ea si superficiala sau amicala, cu un baiat, atunci si-ar reveni mult mai repede. Dar pana acum simtea ca il inseala sau se inseala pe ea de fiecare data cand se ivea ocazia. De ce nu acum? De ce nu cu oricare? De ce nu cu urmatorul?
Atenta observa titul cartii, de acolo putea sa inceapa o discutie subtila; dupa raspunsul lui avea sa stie daca sa continue sau nu. Risca intradevar sa fie o bagacioasa, dar altceva nu avea de pierdut.
Inainte sa spuna ea ceva el ii zambi simplu si o saluta. Se aseaza langa ea si continua sa citeasca.
- "Lucruri pe care nepotii nostri nu trebuiesc sa le stie" rostise ea cu voce tare. Titlul tau ma pune pe ganduri... Ce nu ar trebui sa stie?
- Cred ca asta era ideea. Pana la urma titlul vinde cartea.
- Din cate vad ai avut destul timp liber azi, esti aproape la final.
- Da. O dupamasa de practica la laborator. Nu mergea apa asa ca nu am putut face nimic.
Abia acum isi amintise ca l-a mai vazut in campus. Si se pare ca el presupunea ca deja il cunoaste. Sa mai fi vorbit cu el? Sa nu il fi bagat in seama?
Acum ramase fara idei. Comunicativ era, dar nu simtea nimic mai mult din partea lui, o scanteie sau orice altceva. Pastreaza tacerea si isi intoarce privirea spre ecranul telefonului unde pagina de blog se incarcase complet.
0 pareri: