YONNELAND

Stiu. 
Scuza? A fost weekend. 
Rezolvarea? Imi pare rau. O sa incerc sa nu se mai intample. Ma revansez. 
Solutia: Azi pentru sambata si duminica. Maine pentru luni si marti. 


Lo se.
¿Excusa? Fin de semana...
¿Resolución? Lo siento... Procuraré que no vuelva a pasar. Te lo compensaré.
Solucion: Hoy para sábado y domingo; Mañana para lunes y martes

5/31

1.

2.  Fragment din ziar:

"-Unde sunt toate femeile acelea care a fost?

- In amintirea mea, bineinteles. In eter, in aer, alte locuri.

- Ce personaj cunoasteti pe-de-rost?

- (Se gandeste) Unul pe care l-am interpretat in acest teatru, intr-o opera care se numeste Flor de cactus (Floare de cactus). Era amuzant, evolua, nu iesea in evidenta prin aspectul fizic, era mai degraba... gri. Dar prin evolutia sa se imbogatea inclusiv fizic. Era o asistenta care muncea pentru un medic dentist si se imbraca sobru. Cum e de asteptat, era indragostita de medic si suferea o transformare. Era ca cenusareasa. Eu nu ma simt cenusareasa, dar personajul surprindea bine evolutia, acea trecere de la gri la... altceva. Din acest motiv acel personaj stie atatea despre mine" (Ziar El Mundo)


Cita de un periódico:
"-¿Dónde están todas esas mujeres que ha sido?
- En mi memoria, desde luego. En el éter, en el aire, alguna más.
-¿Qué personaje se la sabe a usted de memoria?
-(Piensa) Uno que hice en este teatro, en una obra que se llama Flor de cactus. Era divertido, evolucionaba, no se distinguía por su aspecto físico, era más bien... gris. Pero al evolucionar se enriquecía, incluso físicamente. Era una enfermera que trabajaba con un dentista e iba vestuda austeramente. Naturalmente, estaba enamorada del doctor y sufría una transformación. Era como la cenicienta. Yo no me siento cenicienta, pero el personaje recogía bien la evolución, eso de pasar de ser gris a otra cosa. Por eso aquel personaje sabe tanto de mí." (Periódico El Mundo)


3. Gand yonne
Principiile lui Dumnezeu funcioneaza in orice religie ar fi integrate pentru ca sunt adevaruri absolute. Principii ca: sa doresti binele vrajmasilor tai iti aduce liniste si impacare si daca esti crestin, si daca esti musulman, si daca esti budist; sa alegi sa nu rasplatesti rau pentru rau... la fel.


Pensamiento yonne:
Los Principios de Dios funcionan en cualquier religión el la que estén insertados porque son verdades absolutas. Principios como: desear el bien a tus enemigos te trae tranquilidad y paz tanto si eres cristiano o musulmán o budista; elegir no vengarte por el mal que te han hecho... igual.


4.
                       


6/31


1.


2. Fragment din ziar:
"Cel mai important in lumea asta e sa dormi bine" (Ziar: El País)


Cita del periodico:
"Lo más importante del mundo es dormir bien" (Periodico: El País)


3. Gand yonne:
O sa dezvolt fragmentul pentru ca mi s-a parut ciudat cand am dat cu ochii de el si mai apoi efectiv adevarat. Sa dormi bine inseamna sa nu ai griji, inseamna sa fii satul, sa fii satisfacut, sa ai siguranta, sa nu iti fie frica, sa ai dorinte implinite si sperante pentru viitor, sa ai o reputatie buna, sa ai o parere buna despre tine, sa nu ai durere, sa ai o casa in care sa dormi si un asternut primitor, sa ai sentimentele impartasite... la urma urmei oamenii vor sa doarma linistiti.
Psalmi 4:8 Eu mã culc si adorm in pace, cãci numai Tu, Doamne, imi dai liniste deplinã in locuinta mea.

2. Fragment din ziar:
Ro:

"- Mai e loc de o revolutie in lumea noastra, in zilele noastre?
- Normal:  le vezi peste tot.
- Dar, au un viitor revolutiile astea?
- Cel putin, toate cauta un viitor mai bun " (Ziar ABC )

Cita de un periódico
Esp:

"- ¿Cabe aún una revolución en nuestro mundo, en nuestros días?
- Naturalmente que sí: las está habiendo en todas partes.
- Pero ¿Tienen algún futuro esas revoluciones?
- Al menos, todas buscan un futuro mejor." (Diario ABC)

3. Gand yonne
Ro:
Mi-ar placea ca in tot momentul sa am constiente concluziile, adevarurile, ideile si gandurile pe care am ajuns sa le consider valide si valabile. Fie ele din filme, din carti, din melodii, din discutii cu copii, cu oameni in varsta, din predici, lectii de la scoala sau poate ... citite pe un perete. Dar nu le am. Uneori ma intalnesc cu ideile mele (uitate undeva in trecut) pe buzele altora si imi urlu in minte: "cum ai putut sa uiti asa ceva??!!??". Pe langa lucruri noi, se pare ca trebuie sa reinvat si sa actualizez tot ceea ce am invatat pana acum. 


Uneori am impresia ca tot ceea ce a fost nevoie sa fie spus s-a spus deja, ca tot ceea ce trebuia aratat cu degetul si subliniat deja a fost facut de mine sau de altii inaintea mea... dar nu... nu am active toate ideile in acelasi moment, si atunci eu, si tu, avem nevoie de un post-it care sa ne aminteasca ce credem. 


Proverbe 7: 2-3 "Păstrează îndrumările mele şi vei trăi; păzeşte învăţătura mea ca pe lumina ochilor! Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale!" 

Pensamiento yonne
Esp:

Me gustaría tener conscientes en todo momento las conclusiones, las verdades, las ideas y los pensamientos que he llegado a considerar coherentes y vigentes. Aunque sean de películas, de libros, de letras de canciones, de discusiones con niños o mayores, de sermones, lecciones de la escuela… o leídas en algún muro. Pero no las tengo. A veces me encuentro mis ideas (olvidadas en algún lugar del pasado) en los labios de otros y me digo a mi misma en la mente: "¡¿cómo he podido olvidar algo así?!" A parte de aprender cosas nuevas, parece que tengo que reaprender y actualizar todo lo que he aprendido hasta ahora.


A veces tengo la impresión que todo aquello que debía ser dicho ha sido dicho, que todo lo que tenía que ser señalado con el dedo y subrayado ya lo he hecho yo u otros antes de mi…, pero no… no tengo activas todas las ideas al mismo instante, y entonces yo, y tú, necesitamos un post-it que nos recuerde qué es lo que creemos.


Proverbios 7:2-3 "Guarda mis mandamientos y vivirás, Y mi ley como las niñas de tus ojos. Lígalos a tus dedos; Escríbelos en la tabla de tu corazón."

4.
                        
                        

2. Fragment din ziar:
Ro:

"Criza m-a facut curajoasa pentru ca m-a obligat sa decid" (Ziar El periódico)

Cita de un periódico
Esp:

"La crisis me hizo valiente porque me obligó a decidir" (Diario El periódico)

3. Gand yonne
Ro:

Vazuta de la distanta ceata aia care iti da atata bataie de cap si care nu te lasa sa inaintezi si sa vezi clar si sa poti merge cu viteza, pare doar un nor mare si pufos. De aici poti scoate cel putin doua implicatii: a. in mijlocul problemei o vedere de ansamblu iti poate alina ingrijorarea; b. cand vezi problemele altora de departe si nu ti se par "suficient de dramatice" apropie-te si o sa intelegi altfel.
Pensamiento yonne
Esp:
Vista desde lejos esa niebla que te saca de quicio y que no te deja seguir, ni ver claramente, ni poder ir a toda velocidad, parece ser una simple gran nube de algodón. De aquí puedes sacar por lo menos dos reflexiones: a. en medio de tu problema a lo mejor una visión externa podría ameliorar tus preocupaciones; b.cuando observas desde lejos los problemas de los demás y no te "convencen" acércate un poco más y entenderás las cosas de otro modo.

4.
                        

2. Fragment din ziar:
Ro:

"A avea un fiu cu sindromul Down a facut ca pentru mine maternitatea, mai mult decat ceva distractiv si pura actiune sa presupuna atingerea plinatatii vietii in micile detalii. Un simplu gest, sa se atinga o mica implinire devine titlul principal al jurnalului fiecarui membru al familiei; ne permite sa vedem cu mult sentiment uman, ne permite sa punem accentul pe ceea ce e cu adevarat important: sa stii sa te adaptezi vietii cu entuziasm, simt al umorului si bucurie" (Ziar ABC)

Cita de un periódico
Esp:

"Tener un hijo con síndrome de Down ha hecho que para mí, la maternidad, además de ser algo divertido y pura acción, suponga alcanzar la plenitud de vida en los pequeños detalles. Un simple gesto, conseguir un pequeño logro se convierte en el titular diario de toda una familia; y nos permite ver con mucha humanidad y centrarnos en lo verdaderamente importante: saber adaptarse a la vida con ilusión, sentido del humor y alegría" (Diario ABC)

3. Gand yonne
Ro:

Suntem rezultatul gandurilor noastre cele mai profunde (si cele mai ascunse...) si daca putem cere ajutorul celorlalti in a ne ajuta in orice altceva, daca putem da vina pe altii in orice alt aspect, totusi, nimeni nu poate gandi pentru noi.
Pensamiento yonne
Esp:
Somos el resultado de nuestros pensamientos más profundos (y más escondidos...) Podemos pedir ayuda a los demás en cualquier otra cosa y además podemos echarles la culpa en cualquier otro aspecto, pero nadie puede pensar por nosotros.

4.

                   

Romana↑↑↑ /// Español ↓↓↓

de ce 31? pentru ca luna mai are 31 de zile 

incepand de azi o sa postez in fiecare zi.. relax, o sa fie scurt :P

posturile in general, o sa aiba compozitia asta:

1. o poza de pe ruta de ziare (pentru ca locurile in care merg sunt efectiv frumoase si vreau sa nu le vad doar eu)

2. un citat ce mi-a atras atentia din unul din ziarele ce o sa le rasfoiesc in fiecare dimineata

3. un gand de-al meu

eventual 4: o melodie dintre cele pe care le ascult dimineata si care mi-a placut

deci... 31 de dimineti cu mine?¿  da, e o invitatie 

pentru azi iti las doar poze(pentru zoom: click pe poza)... si o melodie... pentru ca am avut companie ;) de maine intram in paine 

ps. pozele nu vor avea toate aceeasi calitate, pentru ca nu tot omul isi poate permite sa aiba in fiecare zi camera foto a lui Lyd´S Photography :P


Español ↓↓↓

por qué 31? porque el mes de mayo tiene 31 días 

a partir de hoy voy a postear cada día... tranquil@s.. será corto :P

los posts, generalmente, tendrán esta forma:

1. una foto de la ruta de periódicos (porque los sitios a los que voy son realmente bonitos y quiero no ser la única que los ve)

2. una cita que haya captado mi atencion de uno de los periodicos que tengo entre las manos cada mañana

3. un pensamiento mío

eventualmente 4: una cancion que haya escuchado por la mañana y me ha gustado

asi que,,, ¿31 mañanas conmigo?  sip, es una invitación 

para hoy te dejo solo fotos(para zoom: pincha en la foto)... y una canción... porque tuve compañía ;)

a partir de mañana pondré las manos a la obra 

pd. no todas las fotos tendrán la misma calidad.. porque una no se puede permitir llevar todos los dias la cámara de fotos de Lyd´S Photography :P

                      

    Cu degete reci ia hartia in mana… e asa de... alba. Alta data si-ar fi putut insirui aici gandurile, invataturile, intrebarile, destainuirile… acum ii e straina. Priveste foaia din fata ca pe o prietena veche cu care pare sa nu mai aiba prea multe lucruri in comun. 

    Traiesti intr-adevar fara griji, fara bucurii prea coplesitoare, fara suparari prea adanci. Nu plangi, nu doare; iar rasul, buna dispozitie, ti-s dobandite de numeroasele glume facute asa de des... si asa de lesne.

     Cat timp poti sta in stand-by?

    Ii sunteti dragi, voi cei ce suferiti, voi ce luptati si credeti in succes, voi ce cautati si credeti ca veti gasi. 

     Sa fie vorba de un om invins? Sau de un om ce a renuntat? Sau de un om ce se odihneste? Sau de un om liber?

    Ultima data cand am intrat in consulatul roman am iesit cu dureri de cap si de stomac. Vroiam sa imi vina randul si sa ies cat pot de repede. Imi era rusine de cum merg lucrurile, de cum se vorbeste, de cum (nu) inteleg oamenii explicatiile. Asta a fost acum un an jumatate.

    Azi a fost altfel. Doar vreo doua femei s-au certat la intrare. Ele nu asteptau la coada. Erau reprezentantele lui traduleg si traduexpress. Aiurea. Se amenintau cu cutite pe la spate si cu nush-ce blesteme pe la nush-ce biserici. Si mai aiurea. Politia era pe strada. Radeau. Mda. Ii inteleg.

    Am stat cuminte la coada si de data asta nu s-a imbrancit nimeni. Am intrat pe rand si ni s-a explicat. Toata lumea a inteles, si toata lumea a intrat. Inauntru liniste, lumea intreba de rand, se completa cerand politicos cate un pix pentru a-l inapoia cu graba imediat dupa semnarea documentelor.

    Pregatita inca de acasa cu ideea asteptarii scot frumos telefonul si castile. Imi zic: „o sa imi pun muzica si o sa citesc din biblie de pe telefon. Asa o sa treaca timpul de nici n-o sa-l simt”. Scot telefonul si: tzeapa! Bateria descarcata!

     Nici o carte, nici un ziar, nici o fata cunoscuta.

    Am recurs la ceea ce fac atunci cand am timp: la observare. Eram ca o camera video, nu ca aceea care era deasupra ghiseului din colt, ci un fel de Rachel din Alphas. Fiecare om ce intra, ce se misca pe acolo era cartea pe care nu o aveam la mine. Asa, adica citind in timp ce scria, am cunoscut un Popa Cristian, ce isi asternea numele in fata mea pe una din cele 3 foi ce urmau sa fie completate pe caruciorul rosu al unui bebelus mic si rosu; Popa Cristian era nascut pe 03. 02. 1980, cu tatal Ioan si mama Floarea, din judetul Cluj, imbracat in trening, cu adidasi noi si extrem de curati Nike. Vazandu-i papucii m-am uitat si la papucii sotiei lui. Era in balerini... mi s-a facut frig. Cristian Popa a completat toate hartiile. Avea niste ochi frumosi si albastri. Cred ca pe la 22 de ani era frumos tare. Acum a chelit. Sotia parea mai in varsta decat el, dar nu pentru ani, neaparat, ca asta nu stiu, ci la infatisare. Era insarcinata. Cred. Asa parea. Sper ca dupa mai multi ani de la casatorie sa nu para sotul meu mai ingrijit decat mine, si sa nu port balerini pe vreme ca asta.

    Langa mine era un barbat. A vazut o familie ce a intrat. Sotia era inalta, cu parul in coada, si doi baietei. La fel, tatal completa acte, iar ei i-a oferit sa stea jos langa mine. A refuzat politicos, dar barbatul a insistat. S-a asezat. Baiatul mai mare avea vreo 4 anisori. Era cuminte, blond si cu ochelari. Avea in mana o masinuta alba si un ornament de brad de portelan ce infatisa un om de zapada. Bebelusul adormea. El, baietelul, vroia sa se joace pe bebelus. Mama ii spune: „te rog sa te joci pe picior, el trebuie sa doarma”. Atentia mamei a continuat sa fie impartita intre ambi copii. Cel mic sa doarma linistit, iar cel mare sa se simta al ei, desi nu ii statea in brate. El o intreaba: „mama, ce-i asta?”; „e o masinuta”; „dar asta?” e un om de zapada”. Mama continua: „ce culoare are masinuta?” el: „verde!”. Cred ca acum invata culorile, si culoarea lui preferata e verde, intrucat totul era verde :D

    Analizam in tacere restul oamenilor din incapere cand aud un zgomot destul de infundat de ceva care a cazut si s-a spart. Ma uit in dreapta si vad fata pierduta a baietelului cu ochelari. A scapat omul de zapada pe podeaua de gresie. Acum eram curioasa: reactia parintilor? Mama: „vezi ce ai facut?” cu un ton linistit, oarecum sa ii inspire parere de rau, nu teama. Ea continua: „Nu-i nimic. Lasa ca il strangem.” Tatal vine si vazandu-si copilul trist intreaba ca ce s-a intamplat. Mama ii spune: „s-a spart omul de zapada”. Atunci tata a strans cioburile mai indepartate, copilul strangand linistit si tacut alaturi de el. Mi-a placut pentru ca pe mine tata m-ar fi certat. Sau cel putin ar fi insusit acea privire aspra: „astampara-te" si „vorbim noi acasa” care m-ar fi lasat in starea de asteptare stresata pana ajungeam acasa.

     Putine blonde, multe satene. Asta-i bine. Cu parul tuns si aranjat. Pe ici pe colo imbracaminte moderna, normala, ce dovedea o persoana adaptata aici; dar mai dadeai si de un fard mai strident, cate o geanta mai sclipicioasa. Si m-am intrebat: „de ce poarta fetele lucruri sclipicioase... ca sa iasa in evidenta? Cum poti sa iesi in evidenta cand in aceeasi sala se plimba zilnic sute de oameni, cu a caror fata si nume nu se oboseste nimeni sa le tina minte? De ce atunci sclipici?

   Cand observi lumea tacut si fara ca ei sa stie asta iti dai usor seama cine sunt. Cum sunt. Le vezi manifestarile, tatuajele, cerceii, gentile, hainele, parul, piercingurile si iti dai asa seama ca alea tin de viata lor privata pe care totusi fiecare si-o expune fara sa scoata un cuvant inspre tine. Atata doar ca putini sunt cei care raman fara baterie la telefon si ii studiaza.

    Am dat de o privire ce s-a uitat la mine. Nu m-am simtit analizata. Asa ca m-am analizat eu. Ce spun eu fara cuvinte despre mine? Mi-am legat siretul la pantof. Se desfacuse.

    A fost strigat numele de Irina si un nume ce rima cu Irina; una era mama si cealalta fiica.

   Apoi am auzit: domnisoara Ionela L. S. Asta eram eu. Am intrat cu gandul: de ce imi spune „domnisoara” cand cel de la intrare s-a referit la mine cu apelativul de „doamna sau domnisoara” atunci cand i-a spus persoanei ce urma dupa mine ca eu sunt inaintea ei. Mi-a zis ca m-a strigat de cel putin 6 ori. Mi-am cerut scuze spunandu-i ca n-am auzit.

    Intrucat pasaportul e expirat si lasat prin nush ce unghier din nu stiu exact ce tara si necautat de vrei 2 ani... mi l-a cautat in baza de date. M-a gasit. Se uita la poza si se uita la mine. Acum eram eu studiata... s-a uitat de 2 ori. Oare nu mai seaman?

    Mi-a facut poza, am semnat. Mi s-a urat „drum bun”si mi s-a oferit un zambet. Am multumit.  Am iesit uitandu-ma la poza proaspat imprimata. De ce par asa de serioasa in poza cand starea imi e asa de linistita?

              

Nu exist in alta varianta. Nu exista o yonne mai inalta, sau mai inteligenta, sau mai putin incapatanata, sau absolventa de Medicina... ci eu sunt doar asa cum sunt acum, iar ce voi fi... nu s-a aratat inca.

Nu exista un „dar daca as fi fost altfel” sau un: „dar daca lucrurile s-ar fi intamplat altfel” pentru ca nu s-au intamplat altfel, si despre oameni care luau alte alegeri si lucruri care puteau sa se intample si nu s-au intamplat se vorbeste prea mereu prea la superlativ. Efectiv niciodata nu vei sti. Cea mai buna varianta a realitatii e aceea in care traiesc azi, pentru ca alta nu exista, e singura. Nu exista o yonne ce a ramas in Romania si a mers la Cluj la facultate, nici o yonne care s-a casatorit cu primul baiat de care i-a placut.

Este un proverb pe care Solomon il scrie si care spune fain : Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?”, căci nu din înţelepciune întrebi aşa. Trecutul suntem noi, dar mai putin experimentati, suntem noi fara lectii invatate sau fara greseli comise. Trecutul meu nu e ceva ce ridic la rangul de basm dar nici nu-l reneg, nu-l declar ca  ceva de care mi-e rusine sa nu se afle sau ceva ce o sa ascund, pentru ca trecutul meu are amprenta mea pusa all over it... ca a fost mai bun sau mai rau decat acum... nu e rezultatul unui calcul exact, depinde ce iau in ecuatie.  Sa spun: „zilele de inainte erau mai bune decat acestea” inseamna sa comit cel putin doua greseli:
1. Sa imi pierd avantul si speranta
si
2. Sa uit ca viata are cicluri,  sa uit ca schimbarea e un proces al lumii care are loc fara sa ne ceara mie sau tie parerea sau aprobarea.

Astfel imi explic eternul: de ce?¿?  Because life happens!

((Sincer, nu stiu ce legi functioneaza: atractia(vezi: the secret), sau pozitivismul, sau karma, sau influentele, sau puterea, sau banii... sau ideea ca Dumnezeu le determina pe toate. De multe ori(ca sa nu generalizez total) cred ca traim din auzite, traim dupa ureche... si fiecare face ce si cum stie, unii mai convinsi iar altii c´asa le-au zis cei convinsi. Ce-o iesi de aici, nu stiu.. poate fiecare are un sentiment de curiozitate in clipa mortii pentru ca in cateva „momente” o sa vada daca si cine a avut dreptate.)) 

6 ianuarie 2012... surprinde o yonne in transformare.. am citit odata o chestie ce mi-a placut: „I´m under construction.. mind the mess” (sunt in constructie-scuzati dezordinea).

deci...

e prima si singura data (pana acum) cand pun pe blog ceva ce nu e al meu.... dar sunt prea de acord

in traducere:

De ce sa complici viata?

ti-e dor de cineva? ......................suna

vrei sa te intalnesti cu cineva? ......invita

vrei sa fii inteles? ........................ explica

ai intrebari? ...............intreaba

nu iti place ceva? ...................spune

iti place ceva?.................. lasa clar

vrei ceva?........................ cere

iubesti? ........................ povesteste