Cosas que pienso,
It's not over yet
Ma regasesc fredonand o melodie ce o stiu de mica. O cantam la sarbatoarea roadelor, o sarbatoare protestanta/baptista ce se tinea toamna, sau o mai cantam la inmormantari, cu sens figurat; sau chiar la sfarsit de an cu ceva modificari de versuri:
Şi frunzele s-au veştejit,
Căci iată toamna a sosit,
An după an, se duc în zbor,
Toate se duc, în viitor.
Şi tu, eşti o floare să ştii,
Oricine în lume ai fi,
Odată în praf, la pământ,
Cădea-vei ca frunza în vânt.
Priveşte-n urmă anii tăi,
Cum au trecut ca şi un vis,
Erai copil, copii tăi,
E tot ce viaţa ţi-a promis.
Şi tu, eşti o floare pe lac,
Ce apele mari o desfac,
Petalele tale se frâng,
În urmă rămân cei ce plâng.
Aeroportul din Dallas, un 10 de ianuarie 2017.
Acum un an eram bulversata, in acelasi aeroport, in drum spre casa, scriam despre o atractie ce ma invinovatea. O slabiciune fata de cineva pentru cine nu trebuia sa simt nimic, dar simteam. Ma uitam la pozele celui care imi era prieten si ma convingeam sa nu arunc la gunoi ceea ce am construit, sa imi amintesc ca un foc de paie tine cat un foc de paie. Si m-am convins, si a trecut la fel de repede ca un foc de paie.
Iar focul ce nu era de paie a mai durat 7 luni.
Ascult in surdina discursul de bun ramas a lui Obama.
8 ani de cand a fost ales presedinte. Unde eram eu acum 8 ani?
Aveam 19 ani. Vorbeam cu S. atunci, ma indragosteam de el fara sa il fi vazut. O greseala? O experienta, una ce iti cutremura temeliile si te transforma, te creste, te slefuieste si te lasa cu inima franta. Dar asta abia un an mai tarziu.
Acum 8 ani ma lasam ingrijorata de zvonurile din biserica penticostala ca Obama era anticristul.
Cate s-au schimbat de atunci. Obama imi pica bine. O femeie de langa mine se uita la televizor si cu voce trista zice "oh, don't go".
Maine o sa ajung acasa, o sa il iau pe Sebástian in brate si nu o sa il las pana ce incepe sa ma zgarie. Love hurts, my sweet cat.
Totul va fi bine.
0 pareri: