Nu pot sa ma abtin: de fiecare data cand intru aici pe yonneland simt ca ma uit in oglinda. Din 2009 pana acum si de acum inainte, ganduri razlete despre oameni, filozofii, idei si tot asa. 

Nu mai gandesc la fel, si mai mult decat atat, nici macar nu am facut vreo declaratie publica de cand cel mai mare pilar din viata mea si-a schimbat directia. M-am gandit daca nu e cumva cazul sa sterg ideile cu care nu mai sunt de acord, dar am ajuns la concluzia ca nu. Inca un stiu daca ar trebui sa fac un update si sa vorbesc despre schimbare, dar daca n-am simtit rau de tot sa scriu despre ea pana acum cred ca deocamdata o sa las asa, un fel de liniste despre care cei interesati o sa intrebe oricum, iar cei neinteresati… oricum nu intra… sau mai bine zis: nu MAI intra.

Nu stiu pentru majoritatea, dar pentru unii ceea ce scriu e o pauza de la cotidian, un dat pe leagan, o gura de aer si un gand linistitor; vorba calduroasa a unui prieten pe care iti faci timp 5 minute sa il asculti.

Partea interesante si pentru mine amuzanta e ca transmit senzatia asta si in pozele ce le public pe deviantart… sa fie asta oare marca mea personala? O senzatie de lipsa de grija si relaxare?

In cazul asta cred ca imi place de mine ;)

Don´t worry, good old friend, because I never leave anyone.