lucruri bune
saturday night... sunday morning...
Cred din nou, imi zic “o iau de la capat”, stiind mai mult despre mine, cunoscandu-ma mai bine, acceptandu-ma si fiind decisa sa fiu un pic mai buna; incerc sa schimb acele puncte slabe, de care de fiecare data sunt mai constienta. Te rog... da-mi pace, macar asa pentru o vreme in care imi recladesc bazele, cat sa imi reincarc energiile, cat sa imi alimentez gandirea si fortele cu ideea ca pentru un timp se poate chiar sa fiu ferita, ocrotita, linistita… Acum, serios, mai ia-te si de altii si uita-ma pentru o perioada…
Daca ar fi un camp mediul asta in care ma invart m-ai vedea intr-o rochita alba, in valuri alergand dupa fluturi, murdarindu-mi degetele si buzele de mure, agatandu-mi in par margarete si lasandu-mi rochia sa se pateze de verdele viu al pamantului, fara nici o grija, fara nici o parere de rau. Inca nu stiu cum sa aplic acea imagine in realitate, dar cred ca ideea de baza e traitul in prezent. So help me God…
Ar mai lipsi un amanunt… un sunet… un cantec, un joc, un chiuit si un zambet furisat si misterios… nu pentru ca ar avea ceva de ascuns, ci pentru ca oricat ti-ar zice, mereu mai are ceva de descoperit.
Titlu? Autoportret.
0 pareri: