truism

in cautarea ei... noi toti

miércoles, diciembre 29, 2010 yonneland 1 Comments

“Ai toate motivele sa fii fericita”
Ii spuse cea urata celei frumoase

“Ai toate motivele sa fii fericit”
Ii spuse cel sarac celui bogat

“Ai toate motivele sa fii fericita”
Ii spuse cea singura celei cu familie

“Ai toate motivele sa fii fericit”
Ii spuse cel bolnav celui sanatos

“Ai toate motivele sa fii fericit/a”
O sa iti spuna cel/cea care are cu un amanunt mai putin decat tine

“Ai toate motivele sa fii fericit/a”
O sa spui celui/lei pe care il/o vezi o idee mai presus de tine

……………………………………..
In concluzie?
Nici o scuza nu ni se va parea destul de valabila ca sa justifice nefericirea celorlalti... de ce ni se pare destul de valabila ca sa o justifice pe a noastra?

1 pareri:

lucruri bune

long way to go...

domingo, diciembre 19, 2010 yonneland 3 Comments


Si nu e intotdeauna greu... nu e intotdeauna usor... dar nu in functie de variabila asta o sa primesc ceea ce vine in continuare. O sa primesc ce vine, si atat. Oricum, altceva ce pot face, decat sa las sa se adune amaraciune in inima mea... fara rost, so, head up...mai bine mai bine decat mai rau...
Atatea lucruri nu au rost, si atatea au rost si le ofer prea putina atentie sau chiar deloc. Problema e ca nu stiu mereu care e limita intre, si le incurc... cateodata nici la final nu mai stiu care au avut rost si care nu. Probabil cel mai bine e sa nu gandesti asa de mult si sa traiesti pur si simplu. Rectific, sa traiesti pur, ca simplu e imposibil.

-Ce zici, Yonne, o luam de la capat inca o data? Mai poti?
                                                                     -Mai pot. 

Isaia 43: 18-19 
       «Uitaţi lucrurile care au fost! Nu vă mai gândiţi la cele din vechime 
         Iată-Mă pe cale de a face ceva nou; acum se iveşte, nu-l recunoaşteţi? 
                          Voi face o cale în pustie şi râuri în deşert.»

         

3 pareri:

truism

morning mood :D

miércoles, noviembre 24, 2010 yonneland 1 Comments


1.exista o vreme cand sfaturile ce le-ai dat altora se intorc impotriva ta
2.cand esti fericit iti dai seama ca toata suferinta a fost in zadar
3.credinta e sa fii la fel de sigur de ceea ce vine ca si cand s-ar fi intamplat ieri
4.o sa iau pauza aia...

decean-doamne daca vrei
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

1 pareri:

lucruri bune

saturday night... sunday morning...

domingo, noviembre 21, 2010 yonneland 0 Comments


Cred din nou, imi zic “o iau de la capat”, stiind mai mult despre mine, cunoscandu-ma mai bine, acceptandu-ma si fiind decisa sa fiu  un pic mai buna; incerc sa schimb acele puncte slabe, de care de fiecare data sunt mai constienta. Te rog... da-mi pace, macar asa pentru o vreme in care imi recladesc bazele, cat sa imi reincarc energiile, cat sa imi alimentez gandirea si fortele cu ideea ca pentru un timp se poate chiar sa fiu ferita, ocrotita, linistita… Acum, serios, mai ia-te si de altii si uita-ma pentru o perioada…
Daca ar fi un camp mediul asta in care ma invart m-ai vedea intr-o rochita alba, in valuri alergand dupa fluturi, murdarindu-mi degetele si buzele de mure, agatandu-mi in par margarete si lasandu-mi rochia sa se pateze de verdele viu al pamantului, fara nici o grija, fara nici o parere de rau. Inca nu stiu cum sa aplic acea imagine in realitate, dar cred ca ideea de baza e traitul in prezent. So help me God…
Ar mai lipsi un amanunt… un sunet… un cantec, un joc, un chiuit si un zambet furisat si misterios… nu  pentru ca ar avea ceva de ascuns, ci pentru ca oricat ti-ar zice, mereu mai are ceva de descoperit.

Titlu? Autoportret.

0 pareri:

relativ

in words...

martes, noviembre 16, 2010 yonneland 3 Comments


Vrem … nu vrem… viata ne-o construim din cuvinte…  

Asa ne convingem, asa credem, asa ne indragostim, asa alegem, asa ne enervam, asa ne disperam, asa ne linistim, asa...Ascultand cuvinte, repetandu-le in mintea noastra si repetandu-le prieteni(e)lor. Si nu doar un baiat mi-a zis ca ceea ce l-a legat de o fata nu a fost rochia in care era  imbracata, ci cum vorbea cu mama lui, cum stia sa il asculte si cum sa ii raspunda…
Un cuvant… doar unul si fata ti se insenineaza sau se intristeaza.
Dar sa fie cuvintele ceea ce ne altereaza asa de tare, sau realitatea ce o reprezinta?
… In cazul asta un cuvant nerostit e o realitate nereprezentata, iar o realitate nereprezentata poate duce la multe concluzii gresite… 
Cea mai mare greseala cand vorbim despre cuvinte se considera a fi minciuna, dar sunt de parere ca nerostirea cuvintelor are de multe ori acelasi efect. 

 O fi pentru resposabilitatile ce le aduce fiecare cuvant rostit cu voce tare? asta s-ar putea sa inteleg, desi tot nu sunt de acord, pentru ca odata ce stiu ca acele cuvinte ar reprezenta realitatea ce poate fi mai onest decat sa iti iei responsabilitatea de a fi sincer si responsabil cu adevarul:-" ? Sau poate fi vorba si de momentul potrivit... in cazul asta... momentele se pot construi :D need some help here... 

 Acum serios... prea multa lume pierde prea mult pentru ca vorbeste prea putin... 
Un cuvânt spus la timpul potrivit este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint.(proverbe)
 

„Si nu-nteleg de ce nu-mi acorzi credit nici macar cat unui caine

Care te iubeste chiar daca nu-ti vorbeste”
     -->> cainele nu are capacitatea, dar face tot ce poate cu posibilitatile lui...

3 pareri:

lucruri bune

unu plus unu plus unu .... plus unu egal unu

lunes, noviembre 15, 2010 yonneland 2 Comments


Sa fii un om puternic e sa stii la ce esti slab…
Lupt impotriva mea... dar pentru mine...

Citind despre temperament in ultima vreme am tras o concluzie ce sper sa o tin pentru ceva timp de acum inainte, si anume ca oamenii nu au defecte pentru ca au ales ei, ci pentru ca e in natura lor. Cei mai multi dintre noi incercam sa le schimbam, sa renuntam la ele, sau cel putin sa le amelioram. Altii am incercat asa de mult incat dupa un timp in care rezultatele s-au dovedit marunte, nesemnificative, am renuntat in a mai lupta impotriva lor. Dar ideea ce imi ramane in minte e ca daca am fi mai mult constienti de faptul ca nu fiecare e produsul finit al ambitiei sale am ajunge sa toleram mai mult, sa acceptam mai mult... poate chiar sa iubim mai mult.
Iar aici vorbim despre diferente. Societatea de azi, de aici, incurajeaza diferentele: de culori, cultura, limba, puncte de vedere, iar in general e o idee ce o vad plasmata in Biblie. De ce un singur fel de muzica, de ce noi buni iar ei rai, de ce noi superiori iar ei inferiori cand adjectivul potrivit e: diferiti? Cu parul cret, intins, negru, verde, blond, ascultand rock, jazz, chillout, imbracati in blugi sau la costum, cu masina cu doua usi sau patru… sa nu fim la fel… dar sa fim una… (1 Cor 12:21) Dar sunt multe mădulare şi un singur trup. Ochiul nu-i poate spune mâinii: „N-am nevoie de tine!”, iar capul nu le poate spune picioarelor: „N-am nevoie de voi!”// Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători(Coloseni 3:15)
Un pasaj ce ma leaga de un moment deosebit e Rugaciunea lui Isus inainte de a fi prins si condamnat... acolo unde se roaga pentru ucenici. Ma cuprinde o emotie aparte de fiecare data cand aud un parinte care se roaga pentru copilul sau, cand din intamplare auzi o mama rugandu-se pentru fiica... cele mai adanci sentimente sunt exprimate in cuvinte simple, ce ascund trairi, vise si ambitii. Rugaciunea lui Isus o aseaman acestui sentiment. In cuvinte putine El cuprinde visul lui pentru ucenici, pentru cei pe care tocmai i-a numit prieteni... Biserica e adunarea celor ce sunt prieteni ai lui Isus si prieteni intre ei.
„Pentru ei Mă rog... pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.” Ioan 17:9-26
            
                        unitate in diversitate
.....................................................So help me God.....................................

2 pareri:

truism

succesiune de ganduri...

viernes, noviembre 05, 2010 yonneland 2 Comments


1.Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri(Prov.)
Sa inteleg ca traim printre ruine.
Cred ca e ok cat timp exista arheologi, si turisti fascinati de istorie. Doar ca stii cum e? Istoria e mereu povestita mai maret decat a fost in realitate.
O istorie are fiecare, iar cele mai multe nu starnesc curiozitatea nimanui.

2.Oscilez intre extreme, schimb de stari ca tiganii de... nu mai stiu expresia... cred ca era de cai.
Life is beautiful? Nu cat are tiganul calul asta...

3.4:00 hate and love- 6:33; nici nu mi-a luat asa de mult, la cat mi s-au tot blocat pozele...

4. Fiind sincer nu iti castigi multi prieteni, dar cu singuranta ti-i pierzi pe toti cand nu esti(in cazul ca se afla- don´t worry, cam mereu se afla, chiar daca tu n-ai aflat ca s-a aflat)

5. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!
O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…?
Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea. 
Acceptaţi-vă şi iertaţi-vă unii pe alţii de fiecare dată când vreunul dintre voi are ceva de reproşat altuia. Să vă iertaţi la fel cum v-a iertat şi Domul pe voi.
Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm celor ce ne greşesc

6. „Printre uneltele voastre să aveţi şi o lopată cu care să săpaţi în locul din afara taberei, ca să vă acoperiţi murdăriile”(Deut.). Cred ca in afara taberei noastre toata lumea sta cu lopetile in mana; cand te-ai hotarat sa iti ingropi inca o murdarie... ai grija unde sapi: poate descoperi murdaria altuia.
Dragostea acopera totul? Daca da, atunci dragostea e lopata sau pamantul? Tind sa cred ca e pamantul... iar lopata? vointa, poate...

7. Ar trebui sa fie unul desavarsit, ca cifra... daca toate pana acum au fost spontane asta e premeditat:
Femeia cinstită! Cine o poate găsi?
Ea este mult mai valoroasă decât mărgăritarele.

Concluzie: Multe fete faine ajungem neveste rele, sau poate nici nu avem rabdare pana atunci... 

         

2 pareri:

arte

adiere de... poezie

lunes, octubre 18, 2010 yonneland 4 Comments

                            pamant... pamant
                                   in tine ce ascunzi?
                            pastrezi adanc secrete si poveri, 
                            un martor tainic a mii de taceri.
                                   
                            te-ar intreba popoare:
                                       "ce-ai vazut?
                                        pe cine in tine ai ascuns?
                   si cati in palma ta au mai ramas?"   
       
                             vazut-ai regi si cersetori
                                        si fete de-mparat,
                                        robi si pastori.
                              cunosti tradare,
                                            pace,
                                               ura si razboi...
                              tu stii mai inainte de toti
                                         cati au iubit...
                                         ...pe cine...
                                            ...si de ce...
                                               ...si pana cand...

                            ne   rabzi... sau   ne   iubesti, 
                                                             pamant?

4 pareri:

nu stomac: suflet

frumusete inestetica

martes, septiembre 28, 2010 yonneland 0 Comments


   


Oameni ce vor sa sufere singuri. Ii recunosti usor: sunt cei care nu te lasa pe tine sa fii suparat, sau descurajat sau deprimat, desi ei sunt in aceeasi stare. Cand te vad incercand sa le iei rolul se lasa vreo 5 minute de el si devin mesageri ai pozitivismului, al sperantei, al voiei bune, al lucrurilor care merita sa ramana ca „lucruri bune in viata”. Cand considera ca ti-au oferit toate argumentele prezentate mai convingator decat intr-o campanie publicitara, iti dau drumul sa iti intinzi aripile, sa crezi din nou, sa zbori. Se bucura cand te vad iar zambind crezand ca munca lor a fost eficienta. Se retrag in coltisor si isi zic pe acelasi ton monoton: „numai daca se intorc merita sa stie ce frumusete are suferinta”.

Frumusetea suferintei? Nu tine deloc de a se simti bine in sensul de „i feel good, ta ra ra ra ra ra ra” ci de a patrunde lucrurile in esenta si a te durea orice deviere de la ea. Cand fara o intentie de a fi filozof te trezesti patrunzand idei si trairi si concepte care nu te mai lasa in pace, iar a te lepada de ele ar insemna in acelasi timp a te lepada de o parte din tine. Nu e o frumusete estetica, ci care iasa in evidenta prin misterul si unicitatea ei.

Care sunt eu? Aia frumoasa.

0 pareri:

truism

nu-i nevoie de lupa...

jueves, septiembre 23, 2010 yonneland 2 Comments


Modul in care te imbraci spune despre tine
Modul in care razi spune despre tine
Modul in care iti tragi concluziile spune despre tine
Modul in care te enervezi spune despre tine

Ce admiri spune despre tine
Ce asculti spune despre tine
Ce cauti spune despre tine

Dai indicii despre cine esti prin gesturi, ton, dialect, intonatie, tic
Iti tradezi cele mai ascunse dorinte ale inimii prin muzica si poezia ce iti place
Te descoperi prin alegeri si decizii

Cartile pe care le citesti striga tacut personalitatea ta
Scrisul de mana declara cat esti de visator
Mersul tau dovedeste cat de increzator esti in tine insuti

Privire, zambet, plans si nervi... fara cuvinte ne autocaracterizam inconstient zi de zi... si noapte. Dam indicii dintre cele mai intime si ascunse strigandu-le parca de pe acoperisul caselor... cum se face ca nu se aud?

... inca tot nu ne cunoastem unii pe altii... inca tot nu avem destula informatie incat sa ne vedem?

Informatie... da. 

Pe de cealalta parte, avem parca tendinta sa nu lasam pe prea multi sa ne cunoasca... sa ni se cunoasca numele, sa ni se cunoasca atributele si abilitatile, dar evitam ceea ce spune intr-adevar despre noi... sa vorbesc despre mine in esenta...e penibil.  
De ce ne ascundem? Ne e rusine de noi? Ne e rusine cu noi? 
                          sau poate nu consideram ca merita ceilalti sa ne cunoasca?

Parca nici nu vrem sa cunoastem, parca nici nu vrem sa fim cunoscuti.


2 pareri:

din intamplare

un alt raspuns

jueves, agosto 26, 2010 yonneland 2 Comments


Am dat peste un post ce starnea o stare depresiva. Ceva de genul: suntem singuri. Si intr-o camera plina de oameni suntem tot singuri. Si in casnicie suntem tot singuri. Si la munca suntem tot singuri. Oare se asteapta un raspuns de genul: „Nu, nu esti singur. Este cineva in lumea larga care te iubeste si te intelege si care o sa iti arate ca viata e chiar chiar frumoasa... doar ca inca nu l-ai cunoscut"? Eu am dat de raspunsul asta si era ca un fel de drog ce imi amana vindecarea.

Am un alt fel de raspuns. Poti sa fii de acord sau nu, dar e sanatos. Cred ca eliberarea de singuratate o dobandesti abia atunci cand dupa ce zici: sunt singur, nu urmeaza un oftat, ci: sunt singur, si ma descurc cu asta; sunt singur, iar in singuratatea mea am invatat sa imi placa timpul petrecut cu mine; pot sa imi dau seama singur ca viata e frumoasa. Atunci iti dai seama ca un om fericit singur poate fi fericit alaturi de altii, un om nefericit singur... ramane singur si in compania altora. Nu suntem suflete impartite in doua sau mai multe trupuri. suntem autosuficienti. Avem placerea sa avem prieteni, nu nevoia. 

Poate greseala majora e ca vrem pe cineva sa ne completeze, sau vrem sa completam pe cineva ca sa ne simtim folositori, sa stim ca daca noi nu suntem acolo o sa moara de tristete sau de dor dupa noi. 

Maturitate e sa iti dai seama ca asta, daca se intampla, e un semn mare de egoism in dreptul nostru pentru ca vrem sa se intample si e trist pentru cel condamnat la starea asta. Maturitate e sa iti dai seama ca cel mai bun lucru ce poti sa ti-l faci e sa iti fii prieten tie, sa stii cine esti, apoi poti incepe sa ai relatii si sa te bucuri de ele, nu sa te folosesti de ele. 

Oamenii nu exista ca sa ma faca pe mine fericita, a trecut ceva timp de cand am descoperit asta. Si a fost o descoperire valoroasa.

Stiu ca viata alaturi de prieteni e minunata. E mai frumoasa, really really; dar sa nu punem pe umerii lor o povara pe care noi insine nu vrem sa o purtam. In plus, nici cazul lor nu e mai roz. Imi place mult un vers de la Good Charlotte care zice: we all bleed the same way as you do, we all have the same things to go through.

         

2 pareri:

drag

poate doar miroase a toamna...

miércoles, agosto 25, 2010 yonneland 2 Comments

 
        Imi plac ideile spontane… dupa ce te dau pe spate asa vreo 2 secunde iti trece prin minte: “bay, ideea asta a fost mereu acolo, nu e chiar banala, dar nici ca descoperirea apei pe luna… de ce n-am vazut-o pana acum?” Si apoi: “nah, acum ca stii, la ce te ajuta ca stii?” Daca la nimic altceva o pun in sertarul cu “lucruri ce fac sa ma simt un pic desteapta” sau daca imi dau seama ca nu am mai scris de mult pe blog imi zic: “well, nu e super tare, dar noah, no sa astept sa scrie altii lucuri super tari la mine pe blog, doooh.”
Ok. Ideea spontana de data asta? Are de-a face cu amintirile. De fapt, intamplarile inainte de a deveni amintiri. Chestia ciudata, cel putin pentru mine, e ca amintirile nu sunt un butoi de nostalgie in real time, ci devin asa abia dupa un timp. De exemplu, daca astazi ies cu ema si cu lidi la bowling nu o sa ma opresc in timp ce sper ca lidi sa nu nimereasca nici vreo 3 popice (as fi zis: nici o popica, dar nu sunt sigura ca “popice” are singular, si mi-e lene sa il caut pe google, asa ca raman la 3 popice-revin) deci, in timp ce stau acolo cu degetele incrucisate nu o sa ma gandesc “yuuuy, ce moment fain, ar trebui sa il pretuiesc mai mult, sa ii pun si o melodie de fond si niste inimioare si sa ma duc sa o imbratisez.” Nici nu o sa imi dau seama de faptul ca pe la 50 de ani o sa stam toate trei si o sa le povestim nepotilor de serile pe cand noi eram tinere si erau la moda iar ochelarii de aviator si ne pierdeam noptile la remi. Nici cand esti indragostit nu iti zici: “ce tare o sa plang pentru seara asta in care ne uitam la filmul asta plictisitor dar n-avem nimic mai bun de facut iar cand voi fi singur/a o sa mi se para un gest super fain de intimitate”.
Poate pentru ca in momentul de fata stim sa ne bucuram de prezent, iar asta e bine, cred, dar oare de ce nu ne ajunge? De ce nu ne putem multumi cu un moment atat cat dureaza si mereu si mereu ne aducem aminte de “dragul timpurilor trecute”? Nu sunt insensibila…(cine se scuza se acuza?:-”)… dar de ce azi ma bucur pentru o experienta iar maine o sa ma faca trista?
Cred ca raspunsul e evident… si sa nu mai zica adi ca numai adresez intrebari si variante, dar nu dau raspunsuri, de data asta ii fac moftul: pentru ca ne e ciuda ca nu le putem avea pe toate deodata si la nesfarsit. Copilaresc, ha?
 Cand am plecat de acasa asta a fost sfatul lui tata: "afla ce ti se potriveste, si nu insista unde nu iti sta bine; nimeni nu e bun la toate, nu le poti avea pe toate  dar credeam ca pana la varsta ta deja ai invatat asta."
Poate are dreptate. Evident, atunci nu ma gandeam ca acum ii pun acestei amintiri melodie de punct culminant dintr-un film cand un sfat parintesc ii reda  fiului directia pierduta in viata. Sau poate ma uit prea des la filme. Despre asta o sa scriu alta data.
Ce sa iti doresc? Cat mai multe momente ce vor deveni amintiri nostalgice :D
          


2 pareri:

lucruri bune

summer breeze...

viernes, agosto 20, 2010 yonneland 0 Comments



Nu stiu tie... dar mie imi dau de cap. Am luat o gramada, si multe le-am gresit. Pe altele nu le-am luat, le-au luat altii pentru mine. Dupa ... am adoptat o viziune mai relativa despre viata... de aici evitarea de a lua decizii si de a face alegeri.

Sunt parca anumite momente si anumite alegeri ce vreau-nu vreau tot tre´ facute. Prin faptul ca nu le fac ajung altii sa aleaga in locul meu... asta inca nici nu-i rau ca am cui sa ii multumesc daca iasa bine si am pe cine sa fiu suparata daca iasa rau. Dar pana si o alegere nefacuta, o decizie neluata e tot o decizie. Decizie sa amai, decizie sa ramai, decizie sa nu decizi.

Ce-mi lipseste? Curajul.

Asemeni unei mâtze ce si-a ars labuta de plita incinsa, acum ii e frica sa atinga plita chiar daca focul e stins inca din iarna.

Curaj. Perseverenta. Scop. Curaj. Perseverenta. Scop.

Si dupa toate astea puterea sa ma ridic dupa fiecare cadere.

Demnitate

Am stat. Am lenevit. Am evitat. 

Pana acum.

si daca nu ai ce alege... nici pe cine... nici unde?

poate inca depinde de "cand".

                                              i´m ready...


o melodie preferata... 

0 pareri:

relativ

good guys, bad guys

jueves, julio 29, 2010 yonneland 0 Comments


Personajul negativ se transforma in pozitiv cand apare unul si mai negativ?

Cam asa e legea relativitatii. Se poate explica si altfel. De data asta ma rezum la explicatia asta.

Imi place Legea. Bine, nu legile astea de doi lei care te incurca, ci cea clara: alb pe negru: daca furi e rau, daca omori e rau. Dar pana si aici sa fi ajuns relativitatea? In gen Robin Hood: daca furi de la bogati si dai la saraci nu mai e chiar asa de rau; si daca omori pe altul si mai rau decat tine parca e bine… :-“

Imi dau seama ca poate sunt extremista… dar la cat de des ma schimb dintr-o extrema in alta… mai mult timp petrec pe drumul dintre extreme… doar (10+0):2=5, nu? Si 5 inseamna echilibrat, inseamna neutru, inseamna… da de unde :-j

Inca stiu care e diferenta intre bine si rau, si cu toata legea relativitatii bunul tot bun ramane si raul tot rau ramane. Atata doar ca parca bunul nu pre il gasim pe niciunde si ne conformam cu un rau nu chiar foarte rau. Vorba aia: ii bine si asa rau cum ii :))

0 pareri:

intrebari si raspunsuri

even without kitkat...

jueves, julio 22, 2010 yonneland 0 Comments



- Nu inteleg.
- Te cred.
- Unde suntem?
- Unde se iau deciziile, unde se intoarce lumea, de unde pleaca.
- Si atunci tu de ce esti aici?... nu esti intre oameni... sau... esti cumva ...hmmm... Dumnezeu?
- O, nu- si rade zgomotos- nu, nu sunt Dumnezeu.
- Si atunci?
- Eu am ajuns la rascrucea asta deja de multe ori... de asa de multe ori incat evit sa mai aleg vreo cale... evit sa o apuc pe alt drum. Raman pe loc considerand ca asa nu o sa gust din amarul concluziilor gresite. Si observ cum pe langa mine trec oameni, straini si cunoscuti. Multi o iau pe drumuri pe care le cred corecte si se intorc inapoi si apoi o iau pe altele. Altii o iau pe un singur drum si nu se mai intorc. Auzi despre ei ca sunt fericiti si ca nu au nevoie de altceva. Pe ei ii invidiez cel mai mult. Entuziasm ca al lor la mine tine prea putin timp si contradictiile si o intrebare in plus ma aduc mereu aici.
- Nu ar fi mai simplu sa faci o analiza a tuturor cararilor si sa o alegi pe cea care iti place?
- Vezi tu... sunt asa de multe incat nu este un registru suficient de mare care sa le cuprinda pe toate; in plus, ele se schimba, se imbina, se impletesc si apoi se despart iar asta intr-un timp prea scurt ca sa poti intelege toate schimbarile.
- Atunci de ce nu faci una personalizata... asa cum o vrei tu.
- Am incercat. E imposibil.. Nu sunt destul de puternic sa am o cale numai a mea. Mereu dau de altele ce ma influenteaza.
- Dar la inceput... nu aveai o singura carare, inainte sa te opresti aici, nu aveai... asa... ca un: destin?¿
- Vezi tu... ne nastem pe o carare. Ea e punctul de plecare si e cea care asa de mult iti influenteaza gandirea incat de multe ori te simti vinovat ca nu ai ramas pe ea. Dupa ce cunosti mai multe, incerci sa te intorci, dar niciodata nu mai e la fel. De cand ai plecat s-a schimbat fara tine... acum nici acolo nu poti sa ramai.
- Oarecum mi se pare trist... tie nu? Sa te tot invarti parca in acelasi cerc?
- Daca alegi tristetea trebuie sa o iei pe drumul ala de acolo... il vezi? Aici pe banca asta o sa te rog doar sa te gandesti pe ce drum vrei sa o iei. Deciziile se iau acolo, la linia de start. Banca e un loc de poposire, nu o carare.
- Ar trebui sa plecam, nu? Nimeni nu mai sta, toti umbla, inainte, inapoi, altii fug, altii plang, altii rad. Suntem singurii aici. Nu vii?
- Pentru un timp... nu.
- Dar ce astepi?
- Nimic. Deocamdata... sa ma lasi singur.

0 pareri:

relativ

get rich or... whatever

martes, julio 06, 2010 yonneland 0 Comments


E senzatia aia… ca si cum te trezesti dintr-un vis si iti dai seama de realitate. Nedumerirea mea e: tot timpul a  fost asa si nu mi-am dat seama? Sau e o situatie noua? Oare abia acum m-am trezit din somn? Adanc trebuie sa mai fi dormit...
            Si imi pare rau... asa de rau. As fi vrut sa fie altfel. Dar nu eu scriu scenariul asta.  Poate si daca l-as fi scris eu nu iesea mai bun, dar macar atunci eram sigura ca as fi stiut pe cine sa condamn.
Cateodata stau sa ma intreb daca e scris de cineva sau suntem doar niste actori fara impresari; fiecare alegandu-si un rol ce crede ca i se potriveste mai bine si derulam o continua repetitie, sperand sa primim un rol adevarat pe care sa il jucam dar care, evident, se lasa asteptat. Doar asa pot sa imi explic suferinta fara durere, tristetea fara lacrimi si nemultumirea fara razvratire.
Iar dincolo de tot am impresia ca singurul lucru ce ramane real si ne tine legati de realitate sunt banii. Sper sa nu se confunde cu materialism... ceea ce vreau sa spun e ca... dincolo de prietenie, dragoste, familie, siguranta- concepte ce devin din ce in ce mai abstracte- parca singurul element legat de realitate e nevoia de bani. E ca un fir rosu ce ne conditioneaza existenta si ambitiile. Nu mergem la facultatea de drept pentru ca ne obsedeaza ideea de dreptate ci pentru ca avocatii castiga bine, nici nu vrem sa fim profesori pentru ca suntem pasionati de ce descoperim si vrem sa impartasim si cu altii izvorul nesecat de cunostinta. Dar nu generalizez, vorbesc de majoritatea cazurilor. Cu siguranta exista exceptii.
La urma urmei, sau la inceputul inceputului, dincolo de orice nedumerire si cautare filozofica ai nevoie de haine, un loc unde sa stai si ceva sa mananci... : Sa faci ce iti place sau ti se potriveste si sa scoti bani din asta... cam asa de definea visul american, nu?
Nu e noutate, e de cand lumea: majoritatea ambitiilor umane se rezuma la a castiga, desi de pe toate acoperisurile ni s-a strigat ca banii nu aduc fericirea, ci prietenia si intelegerea si increderea si implinirea si pacea si speranta si dragostea. Oare  le cautam pana cand decidem sa ne maturizam iar apoi le numim ambitii utopice? 
 Concuzie...? Am asa un chef sa se termine...

0 pareri:

drag

Nu vesnic si totusi nu in zadar...

viernes, junio 18, 2010 yonneland 0 Comments

    Sunt aproape sigura ca din tot ce iti spun multe nu le asculti, sau poate chiar ti se par nimicuri. Te mai opresti din cand in cand din lungul meu monolog si te uiti la parul meu ce de multe ori e ondulat iar acum e drept. Iti dai seama si ca rad in timp ce vorbesc si ca imi plimb mult degetele prin par. Apoi cand te bruschez cu cate un „Acum zi si tu: nu-i asa? De fapt no, poate e altfel, dar mie asa mi se pare...” devii din nou atent si dupa cateva replici de integrare in conversatie  imi dai dreptate argumentand cuminte; alteori crezi altfel iar cea care asculta cuminte sunt eu... iar alteori... pur si simplu ma lasi sa vorbesc, stii ca asta imi place.
    Ma intreb de multe ori de ce nu pleci. Am impresia ca te plictisesc, te speriu sau poate te obosesc... dar tot aici ramai... vreau sa cred ca ramai nu pentru ca nu ai altceva mai bun de facut, nici pentru ca nu vrei sa ma faci sa ma simt prost... ci pentru ca iti place.
    Si totusi... doar vorbim... doar vorbesc eu mult si tu pe unde mai incapi :-”
    Ma gandesc ca multe din ce zic o sa le uiti imediat. Aveam la un moment dat impresia ca toate sunt in zadar... ca multe din cuvintele ce azi le zic si imi pun tot dorul in ele, maine nu, dar poimaine ori mi le aduc aminte numai eu, ori o sa ma fortez si eu sa le uit si o sa reusesc, iar intr-un final totul a fi doar... asa... un abur ce-a trecut si toata lumea l-a uitat. Azi vad putin altfel. Azi ma gandesc ca... mancarea ce o mananc azi nu imi va tine de foame saptamana viitoare in nici un caz, dar astazi sigur... deci nu e chiar in zadar.
    Hmmm... si ce vroiam sa spun? Pai... asta. Ca desi sunt ocupata sa vorbesc o gramada, imi dau seama ca ramai acolo martor si ascultator... nu stiu de ce ramai dar: multumesc ca ramai. Poate ti se pare ciudat ca iti zic asta... dar stii tu... e pentru ca prea multi pleaca... poate si tu o sa pleci, nu conteaza, inca ramai.
       Vrei sa iti spun un secret?

                                                  Eu nu plec. 
     

0 pareri:

lucruri bune

Si Au Trait TOTI Fericiti...

viernes, junio 11, 2010 yonneland 0 Comments



Sa fii fericit ca esti print si tocmai te-ai insurat… cu o fata frumoasa... cea mai frumoasa... am mai vazut...
Sa fii fericita ca esti printesa si tocmai te-ai casatorit cu printul din poveste si ai avut faimoasa nunta de trei zile si trei nopti, si toata lumea se uita la tine si se mira de cat esti de frumoasa... am mai vazut...
Sa fii fericit ca esti prietenul cel mai bun al mirelui, si il vezi coplesit de bucurie, si nu poti decat sa te bucuri alaturi de el... si pe tine te-am vazut...
Sa fii fericita ca esti doica miresei si fericirea din privirea ei iti copleseste inima... chiar si pe tine te-am vazut...

Dar nu numai ei... „toti” nu sunt doar personajele principale. „toti” sunt absolut TOTI.

Sa fie fericit si cel care trage clopotele la Biserica, si cel care a impartit farfuriile pe masa. Sa fie fericit si cel care canta la tobe, si cel la acordeon. Sa fie fericit si cel frumos, si cel urat, si cel scund si cel inalt, si cel bogat si cel sarac, si cea slaba si cea, da, exact, pana si cea grasa sa fie fericita. Sa fie fericiti toti... asta nu gasesc... desi asta asteptam sa fie comun si adevarat: un lant de fericire: fara invidie, egoism, inferioritate sau superioritate, importanta sau anonimat, mandrie, afirmare, prejudecata.

De mica, asa m-au invatat... ne-au mintit, sau am invatat noi gresit lectia?¿
Daca e minciuna... macar sa nu ii mai invatam asta pe cei de dupa noi.
Daca am invatat gresit lectia... inapoi... si de la capat... cam toti
         

0 pareri:

din intamplare,

aproape vacanta...

martes, junio 08, 2010 yonneland 3 Comments



Mi-e dor de o senzatie... Atunci cand in sfarsit dupa un an scolar dormeam pana la 12 si ma trezea soarele intrand furis pe fereastra… primul gand era: unde-i telecomanda si unde-i Dani ca sa nu mi-o fure?  Mamaliga lui de copil ca s-a trezit inainte. Lasa ca il trimit eu pe afara si i-o fur: muaha ha ha ha 
De cateva zile ma doare capul. Mi-am zis ca e de la invatat. De doua zile nu am mai invatat nimic. Nu era de la invatat.
Pe langa asta sunt agitata si mi-e rau. Mi-am lasat dieta in pace si m-am pus sa manac si eu ca tot omul...nu era nici de la nemancat... acum ma simt doar vinovata ca am renuntat la dieta :-”
Azi ma enerveaza ideea de vacanta... cum poti sa stai o saptamana si sa lenevesti, sau sa te intinzi la soare stiind ca luni la ora 5 o iei inca pentru un an de la capat?  Asta in cazul in care dupa vacanta nu ajungi mai obosit decat inainte de ea... ceea ce e foarte posibil...  

Toate ca toate, dar mie nu imi place incotro merg directiile pe aici... pe aici=lume

Mie mi-e dor de o vara la razboieni...dar asa, o vara intreaga... cu flori, cu mures, cu dormit in fan, cu prieteni si caldura, cu floare soarelui,  porumb fiert, cu lebenita, cu tantari, cu o fuga pana la magazin dupa inghetata si o multime de copii ce isi petrec vara la bunici la tara, ca in fiecare an. Batrani ce stau la poarta, pe banca, ingrijind de gaini sa nu ajunga in sosea.
Atunci timpul nu trecea. Sau poate trecea, dar nu il baga nimeni in seama... adica nah... poate altii il bagau, eu nu. Ce facem maine? Nimic nou, dar fain de numa´ :D de ce sa cauti ceva nou cand ceea ce e vechi te satisface deja?

Societate... societate... societate... societate... bla bla bla pe atunci limbi straine

Atunci visam la acum.
Acum o sa intru in vacanta.
Nimic nu mai e la fel. Nici n-o sa mai fie.

„astazi chiar de m-as intoarce a-ntelege n-o mai pot”

Si da, peste 10 ani o sa ma gandesc: ce fain a fost acum 10 ani. 
E un cerc vicios. : ))

Ce taranca ma simt :)) =)) atata mai lipsea sa zic si ca ma duc la sapa... hmmm.. no way :O 

3 pareri:

Suscribirse a: Entradas (Atom)