Fragment de viata I
De-acum o sa iti spun povestiPentru ca sunt faine
Si adevarate
Si pentru ca nu tot timpul vreau sa vorbesc de mine
Mama-Marie e bunica din partea lui tata. O femeie inalta si slaba despre care am putine amintiri. Dar ea m-a invatat sa crosetez, si ma incuraja sa fur ata colorata de la mama sa imi fac cordeluta. O femeie cu o pofta de viata nemasurabila cand in prezenta nepoatelor ei. Pe nepoti nu i-a prea iubit pentru ca ea deja avea 3 baieti, de baieti era satula. Dar pentru nepoate sarea ca Nadia Comaneci pe covor, si ne dadea ciuperci si mamaliga pe ascuns, si ne invata sa maturam si sa bagam gunoiul sub covor daca nu gasim farasul. Si de la ea am invatat sa mananc nuci cu paine, si tot ceea ce venea din mana ei era delicios.
Nu ne spunea povesti, nu ne invata sa fim cuminti si ascultatori, iar cand am fugit de acasa m-a ascuns la ea in camera din fata, fara sa ma certe.
Ne gadilea pe toti copiii de pe strada si toti copiii o vroiau pe ea de bunica, ce gelozie pe capul meu cand toti au inceput sa ii zica si ei "Mama Marie".
Era pocaita si cea mai mare realizare era sa ii convingem pe ceilalti copii sa nu isi faca cruce cand trec pe langa biserica ortodoxa. Si veneau si se dadeau mari ca n-au facut-o, iar noi ne simteam implinite
si mandre pentru ca mai scapasem un suflet de iad pentru ca n-a pus trei degete impreuna imitand un semn ce nu (mai) facea rau nimanui.
Nu se strofoca* sa ma invete matematica, sau sa citesc, sau sa fiu tot mai isteata, doar ma iubea
Iar pe ea am iubit-o cel mai tare.
Apoi s-a dus, iar eu am crescut, si iubirea a inceput sa aiba alta defintie.
*a se strofoca = a incerca ceva din rasputeri
0 pareri: