Lant vicios : libertate, alegeri, consecinte
De ce am impresia ca toate cuvintele care ma inconjoara, concretizate sau nu de fapt nu includ totalitatea actiunilor si conceptelor cu care sensul lor a fost inzestrat?
Pentru mine a fi extraordinar include idea de a fi liber. Ce inseamna sa fii extraordinar…? Dooh, evident, cuvantul nu necesita explicatie, dar mi se pare ciudat cum asa de multi vor sa fie extraordinari, sa fie unici, sa fie diferiti; de ce sa zic “voi”, cand poate mai potrivit e “noi” sau chiar “eu”.
Unicitatea, a fi extraordinar, a fi diferit... toate astea cer un pret, si nu ieftin. Astea includ izolare de multe ori, refulare, perseverenta, demnitate, lupta, neacceptare, curaj, critica...o, da, cata critica. Chiar nu suntem toti la fel, dar cati avem curajul sa fim diferiti, sa fim ca noi? Inainte sa ma avant sa dau raspunsuri analizez ceva: nu ma imbrac asa ca sa nu creada cutare... nu strig ca sa nu dau dovada de... nu imi iau masina aia ca sa nu par... de cate ori am curaj sa fiu dupa cum ma taie pe mine capul? Libera? Da, sunt libera... dar prietenii? Dar parintii? Dar responsabilitatile?Dar banii? Dar posibilitatile? Dar fizicul? Dar intelectualul? Astea nu imi limiteaza libertatea?
Cand aud cuvantul „libertate” mintea mea are un tablou deosebit infatisat in fata imaginatiei mele: un timp si spatiu in care pot sa aleg sa fac sau sa nu fac orice lucru mi-ar trece prin minte. Nu ma refer la a omorî pe cineva, sau a fura, sau alte fapte de tipul asta, ci ma refer la a pleca, la a veni, la a manca, la a plange, la a rade, la a ramane, la a dormi, la a munci, la a crede... Oare am eu libertate in manifestarile zilnice? De cine mi-e limitata si ingradita libertatea? Mai sunt eu libera?
Pentru un adolescent a fi liber inseamna dezlegare de la parinti de a sta pana tarziu afara, sau de a fuma, sau de a iubi; pentru cei inchisi, libertatea e eliberare din inchisoare, pentru minoritati e dreptul la afirmare, pentru mine sunt toate astea si mai mult.
In esenta omul a fost facut liber sa aleaga. Eu sunt libera sa aleg, dar sunt alegeri care nu stau in puterea mea sa le fac in orice moment si sunt libertati ce mi se ingaduie in schimbul unei plati... materiale, morale sau spirituale.
Dar orice domeniu de libertate aduce un lant de alegeri, iar alegerile cosecinte. Da, liberi suntem, dar consecintele sunt eu in stare sa le trag? Pentru ca de astea nu mai am libertatea sa ma lipsesc si orice incercare de a ma scapa de consecinte aduce un alt set de alegeri si alte consecinte ceva mai drastice decat cele anterioare, sau poate nu... Consecintele sunt cele care ne dau impresia de lipsa de libertate, si in lista de consecinte sunt multe temeri (despartire, ura, furt, moarte, saracie, singuratate, etc)
Sunt liber sa fiu liber... dar am curaj?
5 pareri: