Cosas que recuerdo

Fragment de copilarie

sábado, diciembre 17, 2016 Ionela Scoarta 1 Comments

Nenea Karoi era un vecin. Era sudor, cred, si de la o sudura a ajuns sa i se taie piciorul. De cand il stiu era in scaun cu rotile. Nu l-am vazut de multe ori pe strada; statea intr-o bucatarie de vara separat de casa principala. Fuma mult si era unde imi petreceam multe zile, mai ales in vacanta.

Mergeam des, ne jucam cu telefonul. Avea unul din acele telefoane cu roata; intotdeauna mi-au placut telefoanele cu roata. Acasa la mine aveam telefon cu butoane, i-am cerut mamei sa avem si noi cu roata ca sunt mai faine chiar daca sunt mai vechi.

Nenea Karoi fuma tot timpul. Imi placea sa stau in scaunul lui cu rotile, sa ma plimb inainte si inapoi. Ii ceream scaunul sa iesim pe afara si sa ne impingem unul pe altul. Mama era impotriva, nu ii placea sa ne vada in scaun cu rotile, cica asa atrageam necazul peste noi. 

Dar camera aia mica a carei mobila nu mi-o amintesc, stiu doar ca avea un birou mare langa pat, si ce era tot timpul plin, era pentru mine un loc fascinant. Petreceam ore intregi urmarind fumul de tigara cum se inalta incet, se incolacea si formele ce le facea in aer erau centrul meu de atentie. 

L-am intrebat odata de ce i-au taiat piciorul. Mi-a spus ca piciorul lui era negru, si daca nu i-l taiau negreala se urca tot mai sus, pana ce ar fi ajuns la organe si la inima si atunci ar fi murit. 

Era locul meu de joaca preferat. Mama ma certa ca miroseam a fum, imi cerea sa nu mai merg, acolo unde fumul se putea taia cu cutitul. Iar eu mergeam si luam cutitul si incercam sa-l tai. 

Copilaria e fascinanta, iar un copil va avea chef de joaca si imaginatie in orice veac copilareste. 

Ce frumos statea atunci timpul in loc.

You Might Also Like

1 comentario: