Cosas que siento

Mostenire

martes, abril 11, 2017 Ionela Scoarta 1 Comments

Este ceva in Romania ce nu gasesti in alta parte: o profunzime, izvorata nu stiu daca din tristete, nostalgie, sau pur si simplu masochism. Dar e frumoasa. 
Si o gasesti invaluita in cartile, poeziile si melodiile mele preferate. 
O gasesti in plimbarile la apus, in urmele lasate de vulpi si iepuri in zapada de pe camp. 
O gasesti in mirosul de fan, si in piesele de teatru, si in lumea careia ii place sa mearga la teatru. 
O gasesti in baladele de sfarsit de liceu, in lichenii de pe monumentele udate de ploaie, in campurile de porumb, si de maci, si de floarea soarelui, in ciorba de salata, in slanina afumata si in cozonac. 

O gasesti rareori intr-un birou departe, cand in anul al 11-lea te regasesti cu gandul la trecut si contemporan si te intrebi de ce nu mergi mai des acolo unde te-ai simtit prima data acasa. 

You Might Also Like

1 comentario: