Cosas que pienso

Evolutie

viernes, enero 13, 2017 Ionela Scoarta 0 Comments


20 de ani. O relatie esuata. Tin minte ca atunci ma gandeam ca e mai usor sa pierzi pe cineva care moare decat pe cineva care refuza sa mai stea langa tine, pentru ca daca moare cel putin stii ca vointa i-ar fi fost sa ramana si ca plecarea i-a fost involuntara. Sa fii lasat in urma voluntar era un atac la orgoliu, la sine, greu de suportat, pentru ca il priveam ca un esec personal, un “n-am fost destul de interesanta/frumoasa/amuzanta/fericita/sexy/pasionala/misterioasa/etc precum credeam ca sunt”.

27 de ani. Alta relatie esuata. Acum ma gandesc ca e mai usor sa treci peste daca persoana pleaca voluntar. Asa stii ca subiectul e incheiat, asa te vindeci mai repede pentru ca nu plangi dupa cineva care ar fi stat langa tine dar n-a putut, ci dupa cineva care putea sa stea langa tine, dar n-a vrut. Nici nu stiu daca cred asta pentru ca sunt mai putin orgolioasa sau mai mult. Cred ca mai mult, pentru ca sentimentul de insuficienta nu ma mai rapune.

La urma urmei noi fetele, femeile niciodata nu vrem ca cineva sa faca ceva pentru ca asa vrem noi.  

You Might Also Like

0 pareri: