Cred ca am sa imi fac o lista de intebari esentiale si existentiale, si am sa raspund din 2 in 2 ani la aceleasi intrebari, pe foi diferite, si din cand in cand am sa le citesc pe toate si am sa vad cum mi s-au schimbat parerile si viziunile.

Daca e sa fiu sincera, nu imi prea vine sa scriu ceva mai profund decat atat. Inainte vroiam sa am o voce, sa am un mesaj, sa schimb ceva sau sa ajut cu ceva, poate uneori prin critica. Acum nu mai. Acum ma dedic la a observa, la a primi lucrurile asa cum vin, fara sa afecteze cu aceesi intensitate cu care ar fi afectat inainte. 

Citeam cu ceva timp in urma despre o teorie noua despre viata si moarte -noua pentru mine,veche pentru altii- care zicea ca nu exista si nu va exista niciodata o parere obiectiva, sau o definitie obiectiva a vietii, pentru ca viata nu se poate simti prin altii. Chiar daca suntem de acord cu altii, o facem doar pentru ca simtim in feluri asemanatoare. Viata e personala. Viata nu e grea sau scurta sau dramatica, ci viata se percepe prin felul fiecaruia de a fi.

Nu mai am norme si definitii pentru cum ar trebui sa isi duca fiecare viata. 

Am vazut un film fain acum o luna si ceva: Equilibrium. Ti-l recomand.