din intamplare,

O zi de marti fara 3 ceasuri rele

miércoles, julio 25, 2012 Ionela Scoarta 0 Comments



Si daca n-a iesit bine nu e pentru ca nu am incercat destul...

Si daca am ajuns in acelasi loc nu e pentru ca nu am incercat in alt mod...

Ascult "the script: this is love"

E fain cand nu trebuie sa gasesti cuvintele necesare pentru a exprima acele lucruri ce pur si simplu simti nevoia ca trebuie sa le dai afara pentru ca altii deja au facut-o asa de bine in cantecele lor; singurul lucru ce mai trebuie sa il faci atunci e sa dai muzica tare si sa canti cu ei, ca si cand tu ai compus melodia aia, care la urma urmei canta despre tine. Dincolo de farmecul instrumentelor, ritmului, efectelor, pauzelor, intrarilor si al artistilor, asta e motivul pentru care imi place muzica: pentru capacitatea ei inegalabila de a-ti explica ce si cum simti.

De aceea din playlist cant tare: 
"why can't this moment last forever more"
(de ce nu poate moementul asta sa dureze pentru totdeauna)
"if i lay here, if i just lay here, would you lay with me and just forget the world"
(daca ma intind, daca ma intind chiar aici, te intinzi si tu langa mine si uitam de tot)
"imagine there's no heaven... imagine all the people living for today"
(imagineaza-ti ca nu exista cer... imagineaza-ti ca toti oamenii traiesc pentru astazi)
"en el momento que vi tu mirada buscando mi cara... me pregunté qué sería sin ti el resto de mi vida"
(in momentul in care ti-am vazut privirea ce imi cauta fata... m-am gandit ce ar fi sa fiu fara tine restul vietii mele)

ideea finala?

"y puede ser que me equivoque otra vez, y puede ser que vuelva a perder"
(si e posibil sa gresesc din nou, si e posibil sa pierd din nou)

Acum ca sunt la jumatate o sa iti spun despre ce e vorba aici: idealuri, succes, esec, perseverenta.

Eram la ora de romana din liceu cand profa incerca sa ne explice de ce in "jocul ielelor" personajul principal a.k.a.: saint just, a ajuns la concluzia ca sinuciderea e un gest de curaj: pentru ca doar asa ramai nepatat de coruptie, de nedreptate, de compromisuri. M-am gandit la asta in timp ce vedeam un barbat mergand greoi cu carje in centrul comercial. Avea nevoie de mult spatiu pentru a se deplasa. Apasa pe carje cu o forta zgomotoasa si pe sub tricou i se vedea un fel de ham ce ii tinea trunchiul. Cand l-am vazut primul gand mi-a fost: i-ar fi mai comod sa mearga in carucior. Apoi i-am observat hamul si mi-am adus aminte cum ma deprim si nu imi vine sa ies din casa pentru ca nu imi sta bine o fusta. Cand il priveam m-am gandit la ideea sinuciderii, la faptul ca eu sigur as lua in calcul, cel putin pentru cateva secunde, solutia asta. Sunt mii de oameni perfect santosi care se sinucid pentru diferite motive; handicapul nu ar fi un motiv greu de inteles. 

M-am gandit la curajul unui astfel de om; curajul de a se trezi dimineata, de a iesi afara din casa stiind ca peste tot lumea o sa se uite la el, unii cu sila, altii cu mila; curajul de a nu se lasa doborat de faptul ca e aratat cu degetul de catre copii. Am un chef nebun sa ma imprietenesc cu oamenii astia.

Ni se spune ca scopul vietii e fericirea, iar fericirea sta in sanatate, in frumusete, in dragoste, cariera, prestigiu, religie, prieteni, viata sociala, etc. Te astepti sa iti las eu aici concluzia mea de care e scopul vietii? Ai rabdare, am doar 23 de ani... Mai lasa-ma un veac si poate stiu...

Deocamdata, bun venit la ziua mea de azi. Azi-ul meu il impart cu tine, cel putin o parte din el.

In loc de concluzie iti las o idee ce mi-a spus-o W acum 2 saptamani: "o sa iti petreci toata viata cautand echilibrul". In alta zi o sa iti scriu si despre el ;)



                        

You Might Also Like

0 pareri: