din intamplare,
Aer
Cica una din cele mai terapeutice
practici pe care putem sa le facem
si e la indemana noastra e sa ne folosim puterea imaginatiei pentru binele
nostru. Adica: sa iti gasesti un loc linistit in care sa stai tu cu tine si sa
te gandesti cum ar fi idealul tau de viata, un fel de: cum ai vrea sa fii peste
5-10 ani.
In mod normal cei cu o religie (indiferent de culoare) lasa chestia asta pe
baza cerului(sau orice alta forma de aftermath). Doar terapeutic? Real? ideea e
ca functioneaza, si pentru religiile orientale, si pentru crestini, si pentru
islamici etc. Sa iti imaginezi pret de cateva minute ca totusi, la urma urmei: va
fi bine. Ideea asta iti sterge lacrimile, iti da suspinul acela ce tine loc de
concluzie si gura aia de aer bun (cum zice tipa de la pilates).
Daca e sa o zicem pe aia buna: nici un om nu iti poate garanta ca totul va
fi bine. Absolut nici unul, si totusi: mai bine o speranta in suflet decat un
suflet mahnit de vesti proaste si asteptari lipsite de incredere.
Sfatul meu? Fa bine, zambeste, iubeste, cunoaste, citeste, danseaza, canta,
razi, taci, fii atent, opreste-te si observa, asteapta, iarta, respecta, spera
si bucura-te de ce poti.
Si cu saracia ce facem? Cu suferinta? Cu boala? Cu parasirea? Cu deziluziile?
Le ignoram?
Nicidecum. Le facem fata. Ne maturizam, crestem, invatam, luam decizii, ne
corectam, ajutam.
E destul de clar cum ma vad peste 10 ani, nu?
Eclesiastul 12: 13-14
„Concluzia la tot
ceea ce ai auzit este aceasta: «Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui, căci
aceasta este datoria fiecărui om. Fiindcă Dumnezeu va aduce la judecată fiecare
lucrare tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.»”
0 pareri: