arte,

Eclesiastul 3:1

miércoles, marzo 14, 2012 Ionela Scoarta 1 Comments



- Ce mai vrei de data asta?

***

E frumos din cale-afara cand intr-o zi, indiferent de culoarea si vremea ei, iti dai seama ca tii la cineva. Nu in plan romantic(neaparat) ci pur si simplu sentimentul ala de drag. Nu e un sentiment navalitor ci un sentiment cuminte, pur, inocent. Atunci cand stai si te uiti cum face aceleasi lucruri pe care le face dintotdeauna dar in privirea ta este acum o apropiere, o apreciere, un suras si o pace zambareata, recunoscatoare. Te intreaba ridicand o spranceana : „Ce-i?” si tu raspunzi tamp: „Nimic”; apoi cu acea incredere calduroasa ti se spune ironic si dulce: „Esti ciudat/a”, si radeti amandoi.

***

Lucrez. Si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta. Ieri am fost intrebata: „De cati bani ai mai avea nevoie ca sa ai ceea ce vrei?” „Pai.. vezi tu... ceea ce vreau eu nu se poate cumpara cu bani”. Banii sunt pentru chirie, masina, haine, mancare, sala, suvite colorate.. etc. Astea, cu un salar normal se acopera. Cele mai pretioase lucruri din viata mea n-au nimic de-a face cu banii.
Cu ce au de-a face?
Cu... timpul.

Este in Almazora(un sat) un graffiti pe care scrie: el tiempo dinero; el tiempo= Arte. (timpul≠bani; timpul=Arta). Desi viteza ne/imi defineste si caracterizeaza majoritatea mutarilor fizice sau virtuale din timpul zilei, iar viteza asta e incurajata de tehnologie si noile tendinte, totusi, „lucrurile” cele mai pretioase urmeaza aceleasi etape, aceeasi pasi, acelasi timp.

Oricate chimicale sau ingrasaminte naturale pui intr-un paman fertilizat ca sa ti se coaca mai repede castravetii, calitatea nu o sa fie ca aceea a unui castravete din gradina, pe care il lasi sa se coaca la timpul stabilit pentru el. Oricate diete pentru slabire rapida fac pana ce nu invat ca slabirea se face treptat si in timpul ei natural o sa tin diete degeaba. Oricat vrei ca noii tai prieteni sa aiba incredere in tine si sa iti spuna tainele inimilor lor pana ce nu trece acel timp determinat si de care are nevoie o relatie, aceste „mutari” sunt premature. Oricat vrei sa iubesti pe cineva, daca esti intelept, atent si realist iti dai seama ca pentru asta ai nevoie de timp. La fel... oricat vrei sa uiti, sa nu mai doara, sa nu mai simti... nu o sa se intample la o pocnitura de degete. Tehnologia nu a alterat mersul natural al lucrurilor de valoare. Parul, unghiile si copiii cresc in acelasi ritm. Soarele nu apune mai devreme si anul nu e mai scurt.

Sper sa nu se schimbe niciodata... De ce? Pentru ca doar asa, in timp, se formeaza si omul. Un om drag mie scrie la el in blog „cãci omul se naste greu”. Intelepciunea, bunatatea, smerenia, demnitatea, intelegerea, toleranta, cunostinta, sentimentele, credinciosia, blandetea, pozitivismul, curajul, speranta si credinta se tes la o viteza fara viteza, se formeaza treptat, finut si minunat. Asa imi explic cum Dumnezeu e rabdator... asa imi explic de ce rabdarea e o virtute si cum rabdarea e pace.

Asa imi explic de ce nu mai iubesc la fel pe cei cu care nu petrec timp.

Asa imi explic de ce iubesc tot mai mult pe cei care aleg sa petreaca timp cu mine.
                   

You Might Also Like

1 comentario:

  1. super fain, realist si adevarat este articolul, imi place !!!! :)

    ResponderEliminar