nu stomac:suflet
that feeling
Sub cerul bleumarin, gri, negru… intre picurii de aer taios; suvitele umede ii atarna aievea pe fata, pe rochia odata alba, acum rece si murdarita de noroi… priveste spre zari si spera ca inca e bine, ca nu rochia trebuia sa ii ramana curata, ci inima. Vede incetosat, aude infundat si frigul i-a ajuns la oase.
Un sunet de aproape, altul de departe ii strapunge sentimentul de siguranta ce il dobandeste din cand in cand...
Morala ce si-a insusit-o de cand a fost copila o insoteste, o indruma. Priveste spre farul care a ghidat-o pana acum… Isi aduce aminte de cat de des l-a privit si l-a crezut; acum un timp a aflat ca era defect; de dragul amintirilor si al nostalgiei il priveste din nou, stiind ca nu ghideaza bine, nu il crede, dar il iubeste... ii e drag.
Inca putin, doar putin… si trece, si se dezimbacseste aerul, se usca pamantul.
O sa traiasca sa vada…
1 pareri: