truism

truism

jueves, diciembre 29, 2011 yonneland 3 Comments

deci...

e prima si singura data (pana acum) cand pun pe blog ceva ce nu e al meu.... dar sunt prea de acord

in traducere:
De ce sa complici viata?

ti-e dor de cineva? ......................suna
vrei sa te intalnesti cu cineva? ......invita
vrei sa fii inteles? ........................ explica
ai intrebari? ...............intreaba
nu iti place ceva? ...................spune
iti place ceva?.................. lasa clar
vrei ceva?........................ cere
iubesti? ........................ povesteste

3 pareri:

intrebari si raspunsuri

Ionela vs Yonne

lunes, diciembre 19, 2011 yonneland 0 Comments


   Ionela… ce ai invatat astazi?
   Sa nu iau nimic de-a gata.
   Adica?
   Exact cum ai citit. Nimic nu e pe gratis, sau si ce e pe gratis nu ramane pe gratis pentru totdeauna... daca pot sa spun asa: cumperi astazi si platesti in rate, iar prima rata peste 3 luni (cu dobanda sau fara, depinde de caz.. poate chiar dai de o reducere a ratei sau a dobanzii intre timp.. nimic nu e batut in cuie)
   Te referi la ceva specific, nu? E prea mult sa generalizezi.
   Mda, poate. Desi tot cred ca e bine sa nu iei nimic de-a gata. Nici prietenia, nici dedicarea, nici credinciosia, nici parintii, nici fratii, nici locul de munca, nici sanatatea, nici promisiunile macar, nici fidelitatea... nici casatoria, nici pe cel cu care esti sau nu esti.
   Asta implica ideea de schimbare, oarecum, nu?
  Da. Chiar asta implica: ideea de schimbare... omul nu ramane niciodata la fel, decat in desenele animate sau in romanele primitive in care personajele nu invatau din greseli, nu se intelepteau ci aveau aceeasi trasatura de la inceput pana la final. Dar omul se schimba, si ca sa nu para drastica(sau clasica) fraza asta o sa spun altfel: omul evolueaza.
   Si cum se aplica chestia asta? Am inteles! Nu luam nimic de-a gata. Si daca nu le luam de-a gata... cum le luam? De-a ... ce?
   Le luam de-a ne-gata! Adica... e ceva la care trebuie lucrat in permanenta. Un fel de constructie pe care o continui, iar cand ti se pare ca ai terminat-o o mai repari pe la colturi, apoi ii mai adaugi o camera, o modifici in alta parte, mai dai un zid jos, mai pui unul nou, ii schimbi fatada, o izolezi, ii pui pereti de sticla pe care mai apoi ii acoperi cu perdele pe dinauntru... intelegi tu ideea.
   Pare obositor. Alta solutie nu e?
   Mai e una, sau chiar doua.
   Care?
   Pai, una e sa le iei de-a gata. Si sa crezi ca ti se cuvin si sa tot te enervezi pe lume(si de ce nu, de Dumnezeu) ca nu sunt dupa cum vrei tu.
   Asa. Extrem. Si cealalta?
   Sa nu le iei deloc. Sa stai deoparte si sa nu te implici in nimic, sa te uiti la altii cum le iau de-a gata, sa te uiti la ceilalti cum le iau de-a ne-gata, sa te uiti la altii ca tine care nu le iau nici ei nicicum, sa va faceti intre voi cu mana si sa va urati sanatate!
   Mda. Asta-i cam sec.
   "Mai bine sec decat enervant din cale-afara" ar spune multi...
   Alte solutii n-ai?
   Nup.
   O sa caut si in alta parte. Nu imi place versiunea ta.
   Da. Nici mine. Cand gasesti alta, intoarce-te la mine si intelepteste-ma. Nu sunt ironica. Chiar vreau.
          

0 pareri:

din intamplare

Google, draga, fie-ti mila si-mi raspunde!

viernes, diciembre 16, 2011 yonneland 0 Comments


Eram in anul 2 de faculta, ora de lingvistica computationala (asta vrea sa dea grai calculatoarelor-si reuseste in multe masuri, si inca are planuri pentru si mai mari masuri). Atunci am dat prima data de ideea: un motor de cautare care sa iti raspunda exact la intrebari. Sa iti dau un exemplu: cand vrei sa cauti pe internet care sunt trenurile de la valencia la cluj, sa nu scrii: „mersul trenurilor in romania”, „trenuri internationale”, „legaturi directe valencia -cluj” ci sa scrii: cum ajung cu trenul de la valencia la cluj? Si sa ti se raspunda: asa: „nu este tren cu legatura directa/ este tren cu legatura directa si se procedeaza asa: ... - ca si cand mi-ar raspunde direct mie, ca si cand si-ar da seama ca intrebarea mea e numai a mea si raspunsul trebuie sa fie adresat mie... sa imi vorbeasca internetul, nu sa il citesc.

Google draga... iti dai tu seama ca ti se cere viata? Oamenii te intreaba. Oamenii vor sa le fii prieten. Si totusi, oarecum tacerea ta inca le da incredere in tine... pentru ca inca esti cat de cat impartial; tu nu spui: „asta e adevarul”: ci ii trimiti pe cei ce te intreaba despre adevar pe toate caile pe care s-a vorbit despre el fara sa iti dai o concluzie a ta.

In culisele blogului meu pot sa vad cuvintele cheie prin care s-a ajuns la el. Cand am citit prima data am zambit cald... stii ce am vazut acolo? Ce preocupari au cei ce au ajuns la mine „acasa”: „gand de dimineata azi”, „scrie ca sa nu pierzi florile gandului tau”, „hope”, „si au trait feiriciti”, „ce sa ma fac cu mine”, „cum identifici un om inteligent”, „fata care priveste in jos” etc. Google i-a trimis pe cei cu astfel de preocupari la mine acasa :D. Prea mare incredere mi se atribuie... daca sunt un virus ce va invata numai prostii? Glumesc :D

Si totusi, e un farmec aparte sa intri anonim prin parerile oamenilor, nu lasi comentarii, doar analizezi; nu trebuie sa raspunzi sau sa fii de acord, nici macar impotriva. E terapeutic sa te plimbi prin google. Dai de probleme, de intrebari, de pareri, de solutii, si schimbi paginile cu vieti de oameni, cu concluzii, cu idealuri, iertari si pedepse,.., si te simti asemeni unui calator tacut din tramvai care i-a vazut pe toti cum au urcat, cum s-au grabit, cum s-au imbrancit si cum si-au cedat locul unul altuia, te cobori apoi la o statie oarecare, te dai jos fara sa spui nimic, fiind cu o idee mai infrumusetat de simplul fapt ca observi lumea. Maine o sa fii unul dintre ei, azi pastrezi distanta.

Eu nu sunt google, eu am o concluzie pentru astazi: Oamenii sunt fragili.

(iarta-mi incoerenta inca o data... multumesc... mereu o faci)

0 pareri:

Suscribirse a: Entradas (Atom)