nu stomac: suflet

Eden

lunes, noviembre 07, 2011 Ionela Scoarta 1 Comments


Ma trezesc cu prima raza de soare ce mangaie gradina. Ca in fiecare dimineata ma spal pe dinti in raul cu broscute roz si curate. Imi fac un mic dejun copios din caise si capsuni iar o a doua raza de soare imi incalzeste apa intr-o frunza de tei. Nu imi termin bine ceaiul si iti aud intrarea. Abia am asteptat sa vii. In privirea ta calda gasesc prietenia cu care sunt obisnuit din clipa cand mi-am deschis ochii pentru prima data.

Sa stau de vorba cu tine, sa ma inveti despre intelepciune, despre modul impresionant in care o gura de aer nu ma sufoca ci imi mentine viata; sa imi spui cum inima poate sa bata si sa iubeasca in acelasi timp si sa inteleg cum pe un suflet cand simte prea mult il doare, la fel ca atunci cand strangi prea tare pe cineva in brate, de altfel.

Trebuie sa recunosc: azi am o intrebare premeditata: de ce ai lasat sa visam? Am avut timp sa ma gandesc la asta cateva minute in timp ce asteptam sa vii... ce mi-a dat si mai mult de gandit e: de ce in vis nu am aceleasi limite ca in realitate? Focul nu arde, apa nu stinge, caderea nu doare... e realitatea o constrangere sau visul o evadare?

Esti impresionant si imi starnesti curiozitatea cu fiecare zi. 

Cel mai minunat sentiment e ca stiu ca orice intrebare, cat ar fi de penibila sau nu, gaseste explicatie si raspuns. Speranta si credinta sunt elemente pe care nu le cunosc, nu am avut niciodata nevoie sa le invoc intrucat nu trebuie sa sper sau sa cred ca imi vei da ceva pentru ca implinesti orice nevoie sau dorinta inainte de a ma gandi eu la ea. Esti binevoitor.

Filozofia, stiinta si fericirea sunt discutiile noastre de dimineata... la amiaza o sa facem sarituri in cascada. Spre seara mergem la concert de privighetori iar apoi ne uitam cum leul mananca marijuana si danseaza cu zebra. Maine o sa ma inveti din nou, o sa fiu fericit si nici macar n-o sa imi dau seama de asta.

Ce alta bucurie sa aiba omul decat sa stea de vorba cu tine in racoarea diminetii, tu sa vii cu o sticla de must si un pumn de seminte iar eu sa ma uit din 5 in 5 minute sa vad de unde si cum apari. Suntem prieteni.
......................................................................................................................................................

Cine ar putea vreodata sa vrea sa plece de aici si sa te vanda pentru o indoiala?
Trist. Eu

You Might Also Like

1 comentario: