din intamplare

how great you are

sábado, mayo 14, 2011 Ionela Scoarta 5 Comments


Zilele astea m-am pus frumos pe citit, in ideea ca ma pregatesc pentru sesiune. God Help!

Singura problema(„singura” e un eufemism) e ca nu citesc ce tine de materiile de facultate, inca. Saptamana trecuta inca citeam basme in romaneste, ieri „Adevarul despre casatoriile intre persoane de acelasi sex”, astazi deja m-am apropiat de calculator si totodata de notitele ce trebuie sa mi le descarc sa ma apuc de invatat. Inca n-am facut-o. Dar totusi, m-am apropiat de sfera asta intrucat chiar am ajuns la pagina de la facultate. Yey! Inca putina, foarte putina vreme si chiar voi ajunge sa imi descarc notitele. Eu am speranta.

Ideea e ca azi ma uitam la site-uri de facultati. M-am plimbat pe la University College Cork, Irlanda, intrucat ieri mi-a trosnit o idee. Imi placea tonul cu care se prezentau „ofertele”. Apoi curozitatea m-a impins sa analizez cu acelasi ochi si pagina de la facultatea la care merg si sa vad daca nu m-ar fascina altfel pagina daca as privi-o ca si cand as avea tragere de inima sa studiez aici- recunosc, am o reticenta... poate pentru ca ma simt vinovata ca dau rar pe la scoala :-¨

Faza e ca am dat de grupul de investigatii al Universitatii Jaume I si mai era scris si in engleza, deci m-a convins. Si citesc, si citesc... spun despre ce e vorba, nu?
Pai, cam asa: vor sa faca un robot un pic mai avansat decat l-au facut altii pana acum. Adica, ochiul lui sa aproape recunoasca ceea ce recunoastem noi. Pe romaneste, adica robotii vor sa fie ca noi. In caz de depresie si sentiment de inferioritate gandeste-te ca visul unui robot e sa ajunga sa vada ca tine. Esti idolul si idealul unui robot LOL

Asa, intre timp am aflat si ca noi vedem sacadat, doar ca avem un creier super tare care uneste imaginile, si pe langa asta ca ochiul are o singura raza de atentie, si chiar daca noi zicem ca vedem tot ce e in fata noastra, in realitate vedem doar o anumita portiune, cealalta e in ceata. Cum ca de obicei nu cred pana ce nu ma conving, am ridicat ochii de la ecranul de laptop si mi-am dovedit ca nu m-au mintit. Adica, daca ma uit la cartile ce sunt in biblioteca din fata mea, oglinzile colorate ce se afla doar la 40 de cm la stanga de biblioteca, desi le am in fata, le observ, dar nu le vad clar. Cand mi-am schimbat atentia pe oglinzi, biblioteca era in ceata. Deci da, oamenii astia stiu ceva.

Apoi la finalul prezentarii in scris a acestui proiect (da, chiar l-am citit pana la capat :P) zice care e scopul acestui robot: The aim is to prove that the prototype robot is capable of emptying a shopping basket with objects of different size and shape, without leaving them fall, and of placing them neatly in another location. V-am lamurit? :P deci pentru cei care ma plac sau chiar daca nu ma plac ma citesc si nu stiu engleza: scopul proiectului e sa demonstreze ca robotul e capabil sa goleasca un cos de cumparaturi cu obiecte de diferite marimi si forme, fara sa le scape, si sa le aranjeze in alt loc. Ce tare, nu?

Hmmm, nu! Pentru un robot, nah, poate, dar pentru un om nu. O facem asa de des ca ni se pare ca nici n-o facem. Poate diferenta sta in detaliul: „sa nu le scape”... are sens :-”

Si mi-a venit atunci in minte: Cat de minunat e Dumnezeu. Cat de tare e El. Cat de inteligent si intelept. Pentru a duce acest proiect de la facultate s-au unit vreo 4 departamente, zeci de oameni, iar Dumnezeu a facut universul, a facut planeta, a facut omul, m-a facut pe mine, mi-a facut mana. Si da, eu pot sa iau niste obiecte de diferite forme si marimi dintr-un cos de cumparaturi si sa le pun pe masa. Pot sa le pun si in sertar. Pot sa le scap si sa le ridic de jos, si pot sa citesc eticheta si pot fi spontana si sa nu te astepti la ce o sa fac cu ele. Nu desconsider munca celor ce vor sa faca roboti, le inteleg pasiunea, dar iau in consideratie munca lui Dumnezeu care le-a facut pe toate. Cat de minunata e lucrarea lui Dumnezeu. Cat de complexa. Cat de sofisticata. Odata cu gandul asta mi-a venit in minte o melodie draga: Ce mare esti!

Am vazut zilele astea un citat frumos de-a lui Francis Bacon: Putina stiinta te departeaza de Dumnezeu; multa stiinta te apropie de Dumnezeu.

Bine, bine...
Ma pun sa si invat ce chiar imi trebuie pentru examene, dar nu poti spune ca nu e interesant ;)

Rojo - Cuan Grande es Él
   
  Asculta  mai multe  audio   pop

You Might Also Like

5 comentarios:

  1. Am înţeles: "Scopul proiectului e să demonstreze că robotul e capabil să goleasca un coş de cumpărături cu obiecte de diferite mărimi şi forme, fără să le scape, şi să le aranjeze în alt loc."! :)

    Şi eram sigur că pui varianta ta a varientei mele: http://www.youtube.com/watch?v=7eiEaK4GXtw!

    ResponderEliminar
  2. ce sa-i faci... cateodata sunt si eu previzibila :-??

    ResponderEliminar
  3. hai ca m-ai facut sa rad pe bune cu faza aia cu cand esti deprimat... adu-ti aminte, un robot vrea sa fie ca tine candva... :))
    imi pun o intrebare retorica... oare daca robotul vrea sa ajunga ca si mine si sa zicem ca va ajunge ca si mine... cu ce se trateaza deprimarea la roboti? update de software? daca da, atunci si eu vreau sa devin un robot... ar fi mai simplu asa :D

    ResponderEliminar
  4. mishu, stiu ca la intrebarile retorice nu se raspunde, dar, my blog, my rules:P

    daca robotii ajung ca tine o sa fiti doi... o sa fiti deprimati impreuna... si stii tu vorba aia: in doi bucuriile se dubleaza si intristarile se injumatatesc...
    intrebarile ce urmeaza sunt acestea:
    1. l-ai indragi daca ar fi ca tine?
    2. ar rezista lumea cu doi ca tine?

    :P
    numa´ bine :D

    ResponderEliminar