din intamplare
Am un alt fel de raspuns. Poti sa fii de acord sau nu, dar e sanatos. Cred ca eliberarea de singuratate o dobandesti abia atunci cand dupa ce zici: sunt singur, nu urmeaza un oftat, ci: sunt singur, si ma descurc cu asta; sunt singur, iar in singuratatea mea am invatat sa imi placa timpul petrecut cu mine; pot sa imi dau seama singur ca viata e frumoasa. Atunci iti dai seama ca un om fericit singur poate fi fericit alaturi de altii, un om nefericit singur... ramane singur si in compania altora. Nu suntem suflete impartite in doua sau mai multe trupuri. suntem autosuficienti. Avem placerea sa avem prieteni, nu nevoia.
Poate greseala majora e ca vrem pe cineva sa ne completeze, sau vrem sa completam pe cineva ca sa ne simtim folositori, sa stim ca daca noi nu suntem acolo o sa moara de tristete sau de dor dupa noi.
Maturitate e sa iti dai seama ca asta, daca se intampla, e un semn mare de egoism in dreptul nostru pentru ca vrem sa se intample si e trist pentru cel condamnat la starea asta. Maturitate e sa iti dai seama ca cel mai bun lucru ce poti sa ti-l faci e sa iti fii prieten tie, sa stii cine esti, apoi poti incepe sa ai relatii si sa te bucuri de ele, nu sa te folosesti de ele.
Oamenii nu exista ca sa ma faca pe mine fericita, a trecut ceva timp de cand am descoperit asta. Si a fost o descoperire valoroasa.
un alt raspuns
Am dat peste un post ce starnea o stare depresiva. Ceva de genul: suntem singuri. Si intr-o camera plina de oameni suntem tot singuri. Si in casnicie suntem tot singuri. Si la munca suntem tot singuri. Oare se asteapta un raspuns de genul: „Nu, nu esti singur. Este cineva in lumea larga care te iubeste si te intelege si care o sa iti arate ca viata e chiar chiar frumoasa... doar ca inca nu l-ai cunoscut"? Eu am dat de raspunsul asta si era ca un fel de drog ce imi amana vindecarea.
Am un alt fel de raspuns. Poti sa fii de acord sau nu, dar e sanatos. Cred ca eliberarea de singuratate o dobandesti abia atunci cand dupa ce zici: sunt singur, nu urmeaza un oftat, ci: sunt singur, si ma descurc cu asta; sunt singur, iar in singuratatea mea am invatat sa imi placa timpul petrecut cu mine; pot sa imi dau seama singur ca viata e frumoasa. Atunci iti dai seama ca un om fericit singur poate fi fericit alaturi de altii, un om nefericit singur... ramane singur si in compania altora. Nu suntem suflete impartite in doua sau mai multe trupuri. suntem autosuficienti. Avem placerea sa avem prieteni, nu nevoia.
Poate greseala majora e ca vrem pe cineva sa ne completeze, sau vrem sa completam pe cineva ca sa ne simtim folositori, sa stim ca daca noi nu suntem acolo o sa moara de tristete sau de dor dupa noi.
Maturitate e sa iti dai seama ca asta, daca se intampla, e un semn mare de egoism in dreptul nostru pentru ca vrem sa se intample si e trist pentru cel condamnat la starea asta. Maturitate e sa iti dai seama ca cel mai bun lucru ce poti sa ti-l faci e sa iti fii prieten tie, sa stii cine esti, apoi poti incepe sa ai relatii si sa te bucuri de ele, nu sa te folosesti de ele.
Oamenii nu exista ca sa ma faca pe mine fericita, a trecut ceva timp de cand am descoperit asta. Si a fost o descoperire valoroasa.
Stiu ca viata alaturi de prieteni e minunata. E mai frumoasa, really really; dar sa nu punem pe umerii lor o povara pe care noi insine nu vrem sa o purtam. In plus, nici cazul lor nu e mai roz. Imi place mult un vers de la Good Charlotte care zice: we all bleed the same way as you do, we all have the same things to go through.
Oamenii nu exista ca sa ma faca pe mine fericita, a trecut ceva timp de cand am descoperit asta. Si a fost o descoperire valoroasa.
ResponderEliminarAsta asa e. Buna precizarea.
http://www.google.com/search?ie=UTF-8&oe=UTF-8&gfns=1&sourceid=navclient&rls=com.google:es-ES:official&q=yonneland
ResponderEliminarE chiar adevarat...nu m-am gandit la asta pana acum.Minunata idee Yone :* [Miriam]