intrebari si raspunsuri

even without kitkat...

jueves, julio 22, 2010 Ionela Scoarta 0 Comments



- Nu inteleg.
- Te cred.
- Unde suntem?
- Unde se iau deciziile, unde se intoarce lumea, de unde pleaca.
- Si atunci tu de ce esti aici?... nu esti intre oameni... sau... esti cumva ...hmmm... Dumnezeu?
- O, nu- si rade zgomotos- nu, nu sunt Dumnezeu.
- Si atunci?
- Eu am ajuns la rascrucea asta deja de multe ori... de asa de multe ori incat evit sa mai aleg vreo cale... evit sa o apuc pe alt drum. Raman pe loc considerand ca asa nu o sa gust din amarul concluziilor gresite. Si observ cum pe langa mine trec oameni, straini si cunoscuti. Multi o iau pe drumuri pe care le cred corecte si se intorc inapoi si apoi o iau pe altele. Altii o iau pe un singur drum si nu se mai intorc. Auzi despre ei ca sunt fericiti si ca nu au nevoie de altceva. Pe ei ii invidiez cel mai mult. Entuziasm ca al lor la mine tine prea putin timp si contradictiile si o intrebare in plus ma aduc mereu aici.
- Nu ar fi mai simplu sa faci o analiza a tuturor cararilor si sa o alegi pe cea care iti place?
- Vezi tu... sunt asa de multe incat nu este un registru suficient de mare care sa le cuprinda pe toate; in plus, ele se schimba, se imbina, se impletesc si apoi se despart iar asta intr-un timp prea scurt ca sa poti intelege toate schimbarile.
- Atunci de ce nu faci una personalizata... asa cum o vrei tu.
- Am incercat. E imposibil.. Nu sunt destul de puternic sa am o cale numai a mea. Mereu dau de altele ce ma influenteaza.
- Dar la inceput... nu aveai o singura carare, inainte sa te opresti aici, nu aveai... asa... ca un: destin?¿
- Vezi tu... ne nastem pe o carare. Ea e punctul de plecare si e cea care asa de mult iti influenteaza gandirea incat de multe ori te simti vinovat ca nu ai ramas pe ea. Dupa ce cunosti mai multe, incerci sa te intorci, dar niciodata nu mai e la fel. De cand ai plecat s-a schimbat fara tine... acum nici acolo nu poti sa ramai.
- Oarecum mi se pare trist... tie nu? Sa te tot invarti parca in acelasi cerc?
- Daca alegi tristetea trebuie sa o iei pe drumul ala de acolo... il vezi? Aici pe banca asta o sa te rog doar sa te gandesti pe ce drum vrei sa o iei. Deciziile se iau acolo, la linia de start. Banca e un loc de poposire, nu o carare.
- Ar trebui sa plecam, nu? Nimeni nu mai sta, toti umbla, inainte, inapoi, altii fug, altii plang, altii rad. Suntem singurii aici. Nu vii?
- Pentru un timp... nu.
- Dar ce astepi?
- Nimic. Deocamdata... sa ma lasi singur.

You Might Also Like

0 pareri: