drag

Nu vesnic si totusi nu in zadar...

viernes, junio 18, 2010 yonneland 0 Comments

    Sunt aproape sigura ca din tot ce iti spun multe nu le asculti, sau poate chiar ti se par nimicuri. Te mai opresti din cand in cand din lungul meu monolog si te uiti la parul meu ce de multe ori e ondulat iar acum e drept. Iti dai seama si ca rad in timp ce vorbesc si ca imi plimb mult degetele prin par. Apoi cand te bruschez cu cate un „Acum zi si tu: nu-i asa? De fapt no, poate e altfel, dar mie asa mi se pare...” devii din nou atent si dupa cateva replici de integrare in conversatie  imi dai dreptate argumentand cuminte; alteori crezi altfel iar cea care asculta cuminte sunt eu... iar alteori... pur si simplu ma lasi sa vorbesc, stii ca asta imi place.
    Ma intreb de multe ori de ce nu pleci. Am impresia ca te plictisesc, te speriu sau poate te obosesc... dar tot aici ramai... vreau sa cred ca ramai nu pentru ca nu ai altceva mai bun de facut, nici pentru ca nu vrei sa ma faci sa ma simt prost... ci pentru ca iti place.
    Si totusi... doar vorbim... doar vorbesc eu mult si tu pe unde mai incapi :-”
    Ma gandesc ca multe din ce zic o sa le uiti imediat. Aveam la un moment dat impresia ca toate sunt in zadar... ca multe din cuvintele ce azi le zic si imi pun tot dorul in ele, maine nu, dar poimaine ori mi le aduc aminte numai eu, ori o sa ma fortez si eu sa le uit si o sa reusesc, iar intr-un final totul a fi doar... asa... un abur ce-a trecut si toata lumea l-a uitat. Azi vad putin altfel. Azi ma gandesc ca... mancarea ce o mananc azi nu imi va tine de foame saptamana viitoare in nici un caz, dar astazi sigur... deci nu e chiar in zadar.
    Hmmm... si ce vroiam sa spun? Pai... asta. Ca desi sunt ocupata sa vorbesc o gramada, imi dau seama ca ramai acolo martor si ascultator... nu stiu de ce ramai dar: multumesc ca ramai. Poate ti se pare ciudat ca iti zic asta... dar stii tu... e pentru ca prea multi pleaca... poate si tu o sa pleci, nu conteaza, inca ramai.
       Vrei sa iti spun un secret?

                                                  Eu nu plec. 
     

0 pareri:

lucruri bune

Si Au Trait TOTI Fericiti...

viernes, junio 11, 2010 yonneland 0 Comments



Sa fii fericit ca esti print si tocmai te-ai insurat… cu o fata frumoasa... cea mai frumoasa... am mai vazut...
Sa fii fericita ca esti printesa si tocmai te-ai casatorit cu printul din poveste si ai avut faimoasa nunta de trei zile si trei nopti, si toata lumea se uita la tine si se mira de cat esti de frumoasa... am mai vazut...
Sa fii fericit ca esti prietenul cel mai bun al mirelui, si il vezi coplesit de bucurie, si nu poti decat sa te bucuri alaturi de el... si pe tine te-am vazut...
Sa fii fericita ca esti doica miresei si fericirea din privirea ei iti copleseste inima... chiar si pe tine te-am vazut...

Dar nu numai ei... „toti” nu sunt doar personajele principale. „toti” sunt absolut TOTI.

Sa fie fericit si cel care trage clopotele la Biserica, si cel care a impartit farfuriile pe masa. Sa fie fericit si cel care canta la tobe, si cel la acordeon. Sa fie fericit si cel frumos, si cel urat, si cel scund si cel inalt, si cel bogat si cel sarac, si cea slaba si cea, da, exact, pana si cea grasa sa fie fericita. Sa fie fericiti toti... asta nu gasesc... desi asta asteptam sa fie comun si adevarat: un lant de fericire: fara invidie, egoism, inferioritate sau superioritate, importanta sau anonimat, mandrie, afirmare, prejudecata.

De mica, asa m-au invatat... ne-au mintit, sau am invatat noi gresit lectia?¿
Daca e minciuna... macar sa nu ii mai invatam asta pe cei de dupa noi.
Daca am invatat gresit lectia... inapoi... si de la capat... cam toti
         

0 pareri:

din intamplare,

aproape vacanta...

martes, junio 08, 2010 yonneland 3 Comments



Mi-e dor de o senzatie... Atunci cand in sfarsit dupa un an scolar dormeam pana la 12 si ma trezea soarele intrand furis pe fereastra… primul gand era: unde-i telecomanda si unde-i Dani ca sa nu mi-o fure?  Mamaliga lui de copil ca s-a trezit inainte. Lasa ca il trimit eu pe afara si i-o fur: muaha ha ha ha 
De cateva zile ma doare capul. Mi-am zis ca e de la invatat. De doua zile nu am mai invatat nimic. Nu era de la invatat.
Pe langa asta sunt agitata si mi-e rau. Mi-am lasat dieta in pace si m-am pus sa manac si eu ca tot omul...nu era nici de la nemancat... acum ma simt doar vinovata ca am renuntat la dieta :-”
Azi ma enerveaza ideea de vacanta... cum poti sa stai o saptamana si sa lenevesti, sau sa te intinzi la soare stiind ca luni la ora 5 o iei inca pentru un an de la capat?  Asta in cazul in care dupa vacanta nu ajungi mai obosit decat inainte de ea... ceea ce e foarte posibil...  

Toate ca toate, dar mie nu imi place incotro merg directiile pe aici... pe aici=lume

Mie mi-e dor de o vara la razboieni...dar asa, o vara intreaga... cu flori, cu mures, cu dormit in fan, cu prieteni si caldura, cu floare soarelui,  porumb fiert, cu lebenita, cu tantari, cu o fuga pana la magazin dupa inghetata si o multime de copii ce isi petrec vara la bunici la tara, ca in fiecare an. Batrani ce stau la poarta, pe banca, ingrijind de gaini sa nu ajunga in sosea.
Atunci timpul nu trecea. Sau poate trecea, dar nu il baga nimeni in seama... adica nah... poate altii il bagau, eu nu. Ce facem maine? Nimic nou, dar fain de numa´ :D de ce sa cauti ceva nou cand ceea ce e vechi te satisface deja?

Societate... societate... societate... societate... bla bla bla pe atunci limbi straine

Atunci visam la acum.
Acum o sa intru in vacanta.
Nimic nu mai e la fel. Nici n-o sa mai fie.

„astazi chiar de m-as intoarce a-ntelege n-o mai pot”

Si da, peste 10 ani o sa ma gandesc: ce fain a fost acum 10 ani. 
E un cerc vicios. : ))

Ce taranca ma simt :)) =)) atata mai lipsea sa zic si ca ma duc la sapa... hmmm.. no way :O 

3 pareri:

nu stomac:suflet

Cum incep sesiunea cum am chef de filozofii :-"...

martes, junio 01, 2010 yonneland 3 Comments


1.
“te simti singura?” 
de unde ideea asta?”
mereu pui pe blog ceea ce te defineste, ceva cu care te identifici, si melodia aia avea ¨alone¨ in versuri”
a, de-aia, pai, nu”

Pai nu... nu mai. Am terminat cu singuratatea. Sunt singura, dar nu ma simt singura; sunt singura, dar nu sufar de singuratate. Nu mi-am facut prieten, iubit, sau sot, sau orice alta persoana pe umarul careia sa fiu purtata. Cu ce am terminat e cu tristetea de a fi singur. Cu parerea de rau ca nu este altcineva in camera. 
Am decis sa nu ma plictisesc de mine. Cat timp stiu sa imi placa sa fiu singura am siguranta, pace si liniste. 
Nu caut pe nimeni. Nu intelege gresit, nu spun ca vreau sa raman asa, una e sa vrei si alta e sa cauti. De vrut, vreau, dar nu imi conditionez implinirea de asteptare. Pot sa imi umplu tot timpul ce il am fara sa fiu trista sau cuprinsa de amaraciune sau descurajata. Lumea nu e infinita, e doar suficient de mare incat sa imi umple o viata intreaga.

Aici se schimba macazul, ca sa nu mai ziceti ca vorbesc despre doua lucruri diferite in acelasi post, va spun de aici ca se schimba ideea. Nu vroiam sa pun doua posturi, asa ca am pus doua ganduri in acelasi post.

2.
Ultimul gand pe care l-am avut aseara inainte sa adorm, ultimul pe care mi-l amintesc e ca ma gandeam la trecut, la prezent si la viitor. E la moda tare: „tot ce avem e prezentul, de aceea traieste-ti viata la maxim acum”. Tot ce avem nu e prezentul. Ce avem si e al nostru e trecutul. Viitorul... nu e ceva ce vine, e incotro mergem. Prezentul nu exista, exista numai clipa imediat urmatoare. Ce e prezent? ziua de azi? Daca acum o secunda e trecut si peste o secunda e viitor... prezentul se pierde undeva la mijloc, sau poate se castiga. Dar vezi tu, nu pot sa am prezentul. Prezentul nu il am, prezentul il traiesc, si odata trait devine trecut... si abia atunci e al meu. Prezentul e clipa imediat urmatoare. Si am adormit...  





3 pareri: