fericire anonima

domingo, enero 03, 2010 yonneland 12 Comments


Adica fericire in unul singur. Adica nu am nevoie de un zambet al altuia sa zambesc si eu, nici de compliment sa ma simt frumoasa, nici de oglinda, nici de aprecierea talentelor. Adica fericirea mea, nealterata si nelimitata in cuvinte. O fericire de dinauntru pe care o stiu doar eu si care imi ajunge.
Si totusi, cica felul meu de a fi nu imi permite o asemenea stare. Extrovertita si nu intro. Dar atunci ma simt dependenta de cei din jur, atunci o sa fiu prea sesibila la reactii si la stari ce ma coplesesc si imi influenteaza ... si ... complicat. Nici nu ar putea fi altfel, doar e vorba de mine.
Cica acel ce se cunoaste pe sine e un om fericit si implinit. Poate, sa zicem atat: poate. Inca astept sa ma cunosc.
Dar de ce trebuie sa fie vazut? De ce trebuie starea sa fie marturisita ca un pacat ce ascuns ar aduce moartea? E  starea mea…e ceva personal. De unde aceasta nevoie atat de usturatoare de impartasire si cu ceilalti ceea ce simt? As vrea sa ma pot bucura singura de trairi si sa pot suferi singura durerile mele. Vreau universul meu, acolo unde intind mana si strang un pumn de aer fara sa cred ca l-am furat de la cineva. Vreau inima mea, vreau viata mea, acea viata in care daca alerg si pic nu ma privesc mii de ochii judecatori si daca salt de bucurie sa fiu de-ajuns eu  pentru mine pentru a fi un intreg complet. Nu vreau bucurie in doi, nici tristete in doi…nu vreau nici macar pisici…vreau aerul meu, vreau spatiul meu si viata mea…si dupa ce le am sa nu simt nevoia de mai mult. Vreau sa vreau ce vreau si nimic mai mult.

Optimism? De ce nu? A, pentru ca esti cam fraier sa atepti ca toate sa mearga bine?, nu, fraier nu, fraier esti cand te prosteste lumea si tu ai fi putut sa anticipezi dar ai preferat sa ramai in ignoranta, dar a fi otimist nu e a fi fraier. A fi otimist e sanatate pura. Nu ma astept ca tot sa fie bine, ci VREAU ca toate sa fie bine, cer asta, gandesc asta, insist pe asta.  Nu e infantil, e matur, e hotarat: vreau ca lucrurile sa mearga bine, intrucat nu fac nimic ce sa le determine sa mearga rau. Si daca merg rau? Ei bine, nu e universul ce lupta impotriva mea, e nepotrivire, poate piedici puse de altii, poate neatentie din partea mea, dar nu e o conspiratie a lumii impotriva mea; nu s-au adunat toti intr-o camera sa planuiasca cum sa imi mearga mie rau.
Temere... cred ca cea mai mare teama a mea e ... ... n-o s-o spun  cu voce tare ca sa n-o ispitesc... si cum poate fi invinsa teama? Dar nu asa, plesnita dupa care pleaca rusinata pana ce isi vindeca ranile, nu o invingere temporala din care sa se ridice iarasi, ci invinsa, forever, exterminata! Cred ca pot fi numeroase solutii, eu vad in momentul asta doua:
1: gasesc o metoda, oricare, sa nu am parte de implinirea temerii, si o sa fug zi si noapte de ea;
sau
2: ma impac si cu ideea temerii, o colorez frumos, ii pun fundite, fluturasi, cantec.
Personal, mizez pe solutia numarul 2, cred ca asa ii aprind temerii foc in cap. Odata ce m-am impacat pana si cu cea mai mare frica a mea sunt fericita. Dar nu, acceptand temerea ea nu devinde o alegere, o tinta, un destin, nu e o dorinta, nu e o optiune, dar in cazul in care vreodata s-ar putea sa ajung la starea asta nu o sa fiu tentata sa cred teoria conspiratiei, sa imi jelesc starea pana in clipa mortii... o sa incerc din rasputeri sa nu o las sa ma doboare, o sa ma incapatanez sa vad jumatatea plina, si daca nu o are o sa i-o inventez...

Fara afirmare, fara apreciere, fara incurajare, fara intelegere, fara nimic...si totusi fericita. Asta vreau pentru mine.

Poate nu ma fac inteleasa, e ok, intelegerea nu e importanta, expunerea da.



You Might Also Like

12 comentarios:

  1. deci... pt necunoscatori, adica pentru ce-i care n-au primit meditatii in particular pt a intelege post-ul... ce bine se potriveste melodia "...all I ever wanted, all I ever needed is here in my arms..." cu poza in care te imbratisezi si cu restu... oricum better late then never (si nu ma refer la voi, nici la tine...)

    silviu, asta-i melodia aia supeeer tare :P

    ResponderEliminar
  2. ps: da, am citit post-ul 'nainte sa fie post... ii ca si dupa ce ti-ai dat demisia, ti-a dat seama ca te simteai bine cand faceai chestia aia, si apoi sefu' te-a chemat 'napoi la munca... si nu yonne... aia nu inseamna ca tu esti sefu :P

    ResponderEliminar
  3. bãy... ptr tine cand iti dau sa le citesti inainte nu ii bine, cand nu ti le dau te simti inutila... cred ca incepi sa faci parte din grupul "ratatilor": nici in car nici in caruta, dar nicaieri multumita :D

    bienvenida al club :*

    ResponderEliminar
  4. ema nu stiu cum se face dar in timp ce citeam ascultam melodia aia :X si cand am ajuns la final si am vazut "Anberlin-Enjoy the silence" am ramas oarecum uimit ;))

    yonne like always, placut impresionat.

    ResponderEliminar
  5. E bine ca esti fericita fara ca cineva sa te aprecieze, inteleaga sau sa te sustina.Nu multi pot. Cred ca e greu, eu sunt fericit doar cand cineva ma sustine in ceva si cand sunt incurajat.
    Nu prea pot nici sa fac fundite temerilor, incerc sa le rezolv sau sa uit de ele, nu ma ajuta prea mult daca le am tot timpul in minte..Mi-a placut cum ai punctat si problema optimismului.
    :)

    ResponderEliminar
  6. @sylviu: are em sa iti zica ceva

    @aiurea: cred ca m-ai inteles orecum gresit; nu am zis ca am ajuns sa fiu astfel fericita, dar mi-ar placea sa pot fi fericita fara aprecieri, fara incurajari, sa imi fiu suficienta, atunci fericirea nu mi-ar mai fi conditionta de imprejurari si de stari... e inca la stadiul de proiect :D
    iar despre temeri, nush, eu am incercat sa le pun, ma refer la fundite, si da, e o metafora, dar functioneaza.

    ResponderEliminar
  7. and the question is [se aud batai de tobe]: DE CE AI RAMAS OARECUM UIMIT?

    intreab-o pe yonne cat timp am obligat-o sa asculte "never take friendship personal" si cum pana la urma a ajuns sa ii placa si ei ;)) si sa nu mai ia prieteniile ca ceva personal, oarecum :P ... si dupa cum ar zice ea insasi: postu asta ii o dovada vie [chiar a zis ea asta...]

    ResponderEliminar
  8. :)) si raspunsul e, se aude o chitara bass=)), ar trebuii sa stii de ce:P:))

    ResponderEliminar
  9. Hello i don´t know if you know me. I´m The Watcher and i just read your messege. In my opinion i think you are sad and unhappy and you try to hide this fellings behind this ¨myself¨ attidude. About your optimism i think is something relative when everything goes well you have your optimism 100% but when everything goes wrong your optimism is gone. About your fears you must face them, fight and win and then smile.

    ResponderEliminar
  10. @ anonim...nu stiu de ce ai scris in engleza daca intelegi in romaneste, si poate ai dreptate, dar in momentul in care am scris postul nu eram 100% ok, eram optimista ca desi nefericita o sa fiu fericita...cat despre a spune ca sunt " sad si unhappy", e clar, eu nu te cunosc, dar nici tu pe mine :-"
    si optimismul nu are nici un fel de valoare daca nu il folosesti in momentul in care ai nevoie de el;)

    ResponderEliminar
  11. simte-te libera sa zici :D
    how? :-??

    ResponderEliminar