Nu pot sa ma uit la Tine, nu am curaj, nu indraznesc. Mi-e frica de privirea Ta, pentru ca am speranta ca e calda, dar daca ma uit la Tine si pana si privirea Ta e rece? Atunci chiar n-o sa mai pot. Atunci nici un atom din fiinta mea nu o sa se mai tina legat de celalalt. O sa ma imprastii in milioane de bucatele... sper doar ca atunci sa dispar, sa ajung intr-o stare de lipsire de simturi. Sa nu mi se imparta doar trupul iar sufletul sa continuie sa sangereze undeva in neant, ci sa dispara si el... pentru ca oricum e rupt, acum chiar e rupt... si inca tanjeste dupa o zi de inviorare, o zi de caldura, o zi de pace.

Dar mi-e frica si la asta sa sper. Daca am doar o zi de fericire... cum va fi prima secunda din clipa urmatoare? Oare nu un chin si mai sfasietor decat cel de dinainte? Decat sa doara azi si poimaine, mai bine azi si maine si poimaine.... sau mai bine deloc... o, cum tanjesc sa nu mai doara deloc, niciodata.

Si stau asa in fata Ta stiind ca desi nerostite, gandurile astea Tu le auzi. Nu stiu ce faci, nu stiu cum ma privesti, dar sper ca spre deosebire de toti ceilalti nu o sa ma lasi sa raman asa. Sper ca plansul meu pe Tine sa nu te lase rece, nu si pe Tine. Te rog....pe Tine sa nu te lase rece!!!

Fa sa nu mai doara! Te rog, Tata... fa sa nu mai doara. Poti sa ma certi dup-aia, dar acum nu, Te rog, acum nu, acum fa sa nu mai doara...

Am auzit ca Tu vindeci... Te rog, vindeca... am auzit ca Tu ierti, Te rog, iarta...am auzit ca Tu iubesti, Te rog: iubeste...